Ascuns între dealurile și pădurile raionului Șoldănești, cătunul Odaia este astăzi o umbră a ceea ce a fost odinioară
Ascuns între dealurile și pădurile raionului Șoldănești, cătunul Odaia este astăzi o umbră a ceea ce a fost odinioară. Un loc, în care altădată răsunau vocile copiilor, funcționa o școală și oamenii trăiau din munca pământului. Dar astăzi, localitatea supraviețuiește datorită unei singure familii.
PAULA BEJENARI, reporter Jurnal TV: "Aici, în cătunul Odaia, locuiau mulți ani în urmă peste 30 de familii. Dacă înainte erau zeci de case, un magazin și o școală, acum satul este la pământ. Singura casa pe care o vedem este a familiei Ciorici care este stabilita aici din 2017."
OLESEA VASLUIAN, locuitoare a cătunului Odaia: "Soțul stă anul întreg aici, eu vin pe timp de vară și îl ajutăm. Creștem niște animale, să avem o carne, un lapte, un ou pentru copii. Copiii nu îi putem aduce aici pentru că sunt mulți șerpi care pot să îi atace. Numai noi doi stăm și muncim ca să nu plecăm peste hotare, stăm aici. Știu că erau niște oameni, trăiau pe aici. Vara veneam la iaz, dar așa... Soțul de acum a dat mare interes să lucrăm ceva. Dar așa din trecut nu prea știu multe, știu că era un sat uitat, cu puțini locuitori. Lumină nu era, noi am conectat."
ION CIORICI, locuitor al cătunului Odaia: "Bunica aici a trăit și mi-am făcut ordine și nu prea era de lucru chiar într-adevăr pe timp de iarnă, perspectivă era, dar la momentul de față e problematic. Iată se spune că era școala, căsuța care a mai rămas, că doar ea a rămas. Anul trecut când au venit oamenii cu recensământul, pe acte erau 23 de case, când s-au uitat, dar nu este nicio casă."
Bunicii familiei Belous au locuit în cătunul Odaia, ulterior s-au mutat în Alcedar.
ANA BELOUS, locuitoare a comunei Alcedar: "Bunicii mei au locuit în cătunul Odaia și părinții, adică tatăl meu acolo a locuit, este originar de acolo, din Odaia. Au locuit acolo, acolo era școală, era grădiniță, ei acolo locuiau, în jur erau ogoroade, cum se spune, colhozul punea. Ei lucrau, aveau gospodărie mare, dar deja când s-a desființat colhozurile, ei s-au mutat în Alcedar."
MARIA BELOUS, locuitoare a comunei Alcedar: "Din spusele bunicilor știu cum și-au petrecut copilăria aici. Bunelul povestea cum mergea la școală pe jos în Alcedar.Se plimbau pe la iaz, iazul nu era secat încă, pe la pădure. Chiar îmi place locul acesta pentru că bunicul mă aducea aici, sărbătorile le petreceam la natură."
Primarul comunei Alcedar spune că în cătunul Odaia, de vreo 15 ani nu mai sunt persoane băștinașe.
VASILE BUMBAC, primar de Alcedar: "Dar din câte țin eu minte au fost undeva în jur de 30 de gospodării, adică 30 de familii în satul Odaia, băștinași. Satul s-a înființat în 1917 după reforma lui Stolîpin, când era perioada Imperiului Țarist, Imperiul Rus, au venit locuitori din satul Podoima și Podoimița, din stânga Nistrului, și s-au amplasat aici și au dezvoltat cum se spune în diferite regiuni, ogoroade, sau bulgării."
ALA STRATULAT, secretar al consiliului comunal, Alcedar: "Cu părere de rău acum este o singură persoană, a procurat teren acolo și se ocupă cu creșterea animalelor, dar e o singură persoană. Cu părere de rău, satele cedează în Republica Moldova, populația totuși se apropie tot mai aproape de oraș, mai aproape de acolo unde e bine. Natalitatea e foarte mică, populația tânără pleacă din teritoriu, avem cu viza de reședință în comună 1220 de oameni, dar persoane locuibile care permanent sunt în teritoriu și nu pleacă peste hotare pot să vă spun că sunt 50 de procente."
Potrivit primarului comunei Alcedar, denumirea cătunului Odaia provine de la familiile care au venit din stânga Nistrului.








