Săptămâna trecută, Putin a ignorat apelul liderilor celor mai puternice state europene, parte a grupului Weimar plus, susținut și de către Donald Trump, privind o încetare a focului pentru 30 de zile, perioadă în care să se desfășoare negocieri de pace.

În schimb, Putin a propus negocieri de pace la Istanbul, între grupuri de lucru ucrainene și rusești. Iar Zelenski a reacționat imediat, anunțând că îl așteaptă chiar el pe Putin la Istanbul, instidând totodată pe încetarea focului. Armistițiu care însă așa și nu a venit, pentru că Putin continuă să bombardeze cu ferocitate țara vecină.

Așa cum până acum nu a venit niciun răspuns din partea lui Putin la invitația lui Zelenski, de a discuta față în față la Istanbul. La cum decurg lucrurile acum, Putin nu va merge la Istanbul. Deoarece, în primul rând, nu-și dorește pace. Iar în al doilea, îi este frică de o asemenea întrevedere, pentru că, în urma ei, ar veni și mai mari presiuni din partea americanilor și europenilor pentru o încetare a focului.

Dar dincolo de acestea, cel mai important motiv care-l face pe Putin să nu-și dorească acum negocieri cu Zelenski e reprezentat de alegerile din România. Dacă la București reușește să și-l instaleze președinte pe Simion, care va tăia imediat orice formă de ajutor pentru Ucraina, atunci Putin va avea cărți mult mai bune pe masă, vorba lui Trump. Și în condițiile în care a reușit deja să ostilizeze impotriva Ucrainei alți doi vecini ai săi, Ungaria și Slovacia, cu un Simion președinte situația Kievului se va agrava și mai mult. Pentru că, atunci, Ucrainei îi va rămâne un singur vecin european, membru UE, pe al cărui sprijin complet poate miza, iar acela este Polonia.

De asta, Putin va aștepta rezultatele prezidențialelor din România și în dependență de cine va ajunge președinte, își va regândi strategia. Un președinte ca Simion îl va încuraja să atace și mai feroce Ucraina, în lipsa sprijinului României, dar și în logica atingerii obiectivului mai vechi, de a intra și în Republica Moldova. Ori o Ucraină slăbită și o Republică Moldovă lipsită și ea de sprijinul României, așa cum a și anunțat deja Simion că va face, cu siguranță îl va alimenta lui Putin poftele de a ajunge și la Chișinău.

În schimb, cu un președinte precum Nicușor Dan, susținerea pentru Ucraina va rămâne cel puțin la același nivel, iar presiunile asupra Rusiei pentru a face pace vor crește.

De asta, în această perioadă, Rusia face tot posibilul ca să preia România prin intermediul cuplului Simion-Georgescu. Și face asta, pe lângă interferențele vechi pe rețelele de socializare a fermelor de boți și troli, punându-și la treabă inclusiv slugile de la Chișinău, cum ar fi Igor Dodon, cel care a declarat încă din primul tur că-și dorește și el un președinte precum George Simion.

Dodon, care se află și el la Moscova în aceste zile, pentru a primi ultimele indicații în privința creării celui de-al doilea bloc electoral kremlinist la Chișinău, din care ar urma să facă parte cei pe care i-ați văzut, la 9 mai, în fruntea gloatei care sărbătorea așa-zisa victorie.

Așadar, după cum v-am mai spus, alegerile prezidențiale din România sunt decisive nu doar pentru București. De ele depinde și viitorul Republicii Moldova, poate într-o măsură chiar mai mare decât cel al României. Și în general, rezultatul scrutinului care se va încheia la 18 va avea o semnificație extrem de importantă asupra regiunii și întregii Europe.