Asta deoarece nici Moscova și nici Tiraspolul, acolo unde din păcate se află cheia soluționării problemei, nu par interesate de rezolvarea ei, dar nici Chișinăul nu este pregătit să și-o asume. Ba mai mult, în jurul acestei situații se plămădesc noi scheme periculoase.

Ieri, presa de la Moscova, a aruncat în spațiul public informația că o companie denumită Ozbor Enterprises a rezervat o capacitate de 3,1 mln de m3 cubi zilnic pe gazoductul transbalcanic, la granița dintre Turcia și Bulgaria. Susține presa kremlinistă că această cantitate ar fi destinată stângii Nistrului și că gazul ar trebui să ajungă acolo, în aceste volume, în următoarele 3 luni. Dar și că Moscova ar fi pregătit în acest sens un ajutor de 160 de milioane de dolari Tiraspolului, cu care să fie plătit gazul.

Așa-i că deja apar multe semne de întrebare? Cam de ce o țară care stă pe cea mai mare rezervă de gaz din lume ar plăti pentru acest combusitibil cumpărat de pe piața europeană, în condițiile în care poate să-l livreze la fel ca până la 31 decembrie, fără nicio problemă și fără cheltuieli suplimentare?

Mai ales că această companie, Ozbor, aparține cetățeanului sârb Miroslav Stoianovici, fost manager la o companie fiică a Gazprom, denumită Gazprom Scweiz, care a rămas fără operațiuni după declanșarea invaziei din Ucraina. Așadar, rușii, printr-un fost angajat Gazprom, cică ar cumpăra gaze în valoare de 160 de milioane de dolari de pe piață și le-ar livra la Tiraspol.

Voi mai atrage însă atenția la un aspect foarte interesant. Stojanovic, cel care și-ar propune să aducă gaz la Tiraspol, este partener cu un turc într-o altă companie, denumit Gas Energy Trading, prescurtat GET. Denumirea companiei amintește suspect demult de East Gas Energy Trading, prescurtat EGET, înființată în 2023 la Chișinău și care promitea în toamna acelui an că va aduce gaze în Republica Moldova din Turcia. Promisiunile EGET coincideau cu perioada celor făcute de Ilan Șor, care asigura și el că va aduce în Moldova gaze la 10 lei. Până la urmă, nicio promisiune nu s-a materializat. GET și EGET au fost înființate la o distanță de doar câteva luni.

Așadar, în loc să livreze gaz așa cum au făcut-o 30 de ani, rușii inventează tot felul de piruete și scheme, prin mai multe companii intermediare, acțiuni ce trezesc mari semne de întrebare. Mai ales că, dacă această schemă de aprovizionare cu gaze a Transnistriei este acceptată, atunci noi ne putem trezi peste câteva luni, mai aproape de alegeri, cu propuneri de a livra gaze ieftine sau chiar gratis în Găgăuzia, Bălți, Edineț sau orice altă regiune a Moldovei. Pentru ruși asta nu ar costa nimic, dar cât de mult ar mai putea fi destabilizată Moldova într-un an electoral prin astfel de acțiuni.

Din tot acest împăienjiș, un singur lucru este însă cert. Cărbunele la Cuciurgan mai ajunge pentru maximum 7-8 zile. Iar dacă nu se identifică o altă soluție, atunci chiar se va așterne întunericul absolut peste Nistru. Iar asta ar aduce mari probleme și malului drept, în condițiile în care 80% din necesarul de energie electrică importat din România trece tot pe la Cuciurgan. Iar cei de acolo ori vor „fura” practic din energia cumpărată din Europa pentru malul drept, ori ar putea să ne deconecteze și pe noi.

Eu sper că această urgență nu va servi însă drept temei pentru a accepta schema de aprovizionare a Transnistriei prin intermediari. Pentru că riscurile cu care va veni ea, vor fi chiar mai mari în următoarele luni pentru securitatea statului nostru. Kremlinul tocmai o astfel de situație forțează. Și la Chișinău ar trebui să se atragă mare atenție asupra acestui aspect.