Atunci, conducerea Procuraturii a acuzat o scurgere internă. Altfel spus, oamenii care au participat la anchetă l-au avertizat pe Șor despre ce urmează, pentru ca oamenii acestuia să fugă din țară și să scape de reținere. Chiar Șor, la 17 iulie, după ce cei 7 părăsiseră deja Moldova și înainte de a se efectua perchezițiile, a ieșit într-un live pe Facebook în care anunța ce urmează să se întâmple.

Deci totul se știa foarte bine și din timp. Și tot exact acum un an, CNA și Procuratura Anticorupție anunțau că pornesc un proces penal pentru a investiga cine a făcut aceste scurgeri și a oferit pe tavă toate informațiile grupării criminale Șor.

Ați auzit de vreun rezultat al acestor investigații? De măcar o persoană din cadrul instituțiilor vizate care să fie investigată pentru această crimă? Măcar de vreo simplă demitere? Pentru că eu nu am auzit. Chiar și după ce am solicitat public informații în acest sens.

Informații pe care le solicit din nou. Și îi întreb pe procurorii patriei, pe cei care conduc această anchetă: de câți ani de zile mai aveți nevoie pentru a afla cine sunt cei care au vândut informațiile lui Șor? Asta dacă nu sunteți chiar voi…

Mai mult decât atât, între timp, cei care fugeau coordonat din țară în iulie 2022, s-au întors rând pe rând acasă. Fără a avea nicio problemă serioasă cu justiția. Ba chiar, în cel puțin trei cazuri a fost nevoie ca noi, presa, să relatăm despre aceste lucruri ca Procuratura să reacționeze și să spună ceva despre statutul lor procesual. Statut care îi lasă pe toți, și în prezent, să fie liberi și bine-mersi.

Totuși, nu pot să nu mă întreb, dacă în toată această perioadă în care fugarii de anul trecut, printre care nume grele din gruparea lui Șor, precum Balinschi, Balițchi sau Himici, au fost sau nu întrebați cine i-a avertizat să fugă din țară anul trecut? Și de ce până acum nu au fost aflate aceste nume?

De ce insist atât de mult asupra acestui caz? Pentru că este unul simptomatic, care arată boala gravă de care suferă justiția moldavă. Pe de o parte, această grupare criminală este anchetată, vizată în dosare penale, pe de alta, fără nicio problemă, în cadrul instituțiilor care gestionează aceste anchete, activează indivizii care îi vând informații lui Șor.

Este extrem-extrem de grav! Și șansele ca o anchetă să fie dusă la final, cu rezultate, sunt minime, atâta timp cât acești sabotori se vor afla în continuare acolo, în sistem, și vor pune la dispoziția criminalilor toate informațiile care contează.

Dacă aș fi fost șef în aceste instituții, prioritatea mea zero ar fi fost identificarea sabotorilor. Eliminarea și neapărat pedepsirea lor pe măsura gravității faptelor comise. Pentru că o instituție din cadrul Procuraturii nu poate fi eficientă, nu poate activa elementar, atâta timp cât există riscul ca orice informație dintr-o investigație să fie pusă pe tavă criminalilor anchetați. Atâta timp cât acest lucru s-a întâmplat nu o singură dată și, cel mai probabil, se întâmplă în continuare.

Și din păcate, acest paradox continuă să se perpetueze în justiția din Republica Moldova. Țara care, vă reamintesc, s-a numărat constant în ultimele decenii printre statele cu cea mai coruptă justiție din Europa. De multe ori, chiar pe prima poziție. Dar fără a avea măcar un singur judecător sau procuror condamnat definitiv. Care să facă pușcărie, să creeze un precedent ce va servi drept exemplu și pentru alții, că justiția nu este business.