Partea de sud a peninsulei a fost ocupată de către americani, în nord însă, care avea graniță cu URSS, au intrat sovieticii. Americanii și-au dorit ca peninsula să redevină un stat independent și liber și au încercat, sub egida ONU, să organizeze alegeri democratice pentru coreeni. Sovieticii aveau însă alte planuri, așa că, până la urmă, alegerile au avut loc doar în sud, acolo unde oamenii și-au ales un Guvern democratic. Ulterior, sovieticii au făcut și ei un simulacru de alegeri în nord, în urma căruia l-au desemnat lider suprem pe un oarecare Kim Ir Sen, bunicul actualului dictator de acolo, Kim Jong-un. Apoi, la scurt timp, ajutați de sovietici și chinezi, cei din nord au invadat sudul. Cu ajutorul americanilor însă sudul a rezistat, războiul încheindu-se în 1953, după moartea lui Stalin, cu trasarea unei granițe pe paralela 38 între cele două state.

Coreea de Sud și-a continuat relațiile strânse cu Statele Unite și chiar a revenit la sentimente mai bune față de Japonia, în timp ce nordul a rămas la cheremul sovieticilor. În scurt timp, sudul a început să se dezvolte economic vertiginos, în timp ce nordul se adâncea tot mai mult sărăcie și dictatură feroce construită în jurul cultulului personalității lui Kim Ir Sen. Continuată de fiul său Kim Jong-il și preluată în prezent de nepotul Kim Jong-un.

Astăzi, Coreea de Sud, cu o suprafață de 100 de mii de km pătrați, are o populație de 53 de milioane de oameni. Nordul, cu 20 de mii de km pătrați mai mare, are însă o populație de 2 ori mai mică.

Diferențele colosale însă abia încep. Pentru că astăzi Coreea de Sud este una dintre cele mai bogate țări din lume, cu un Produs Intern Brut de peste 60 de mii de dolari, față de doar 1800 în Coreea de Nord.

În timp ce sudul s-a dezvoltat rapid și a devenit alături de Japonia principala forță economică a Asiei la sfârșitul secolului trecut, // nordul a trecut prin câteva valuri de foamete acută, cea mai mare în 1990. 3,5 milioane de oameni au murit atunci efectiv de foame în Coreea de Nord.

Astăzi sud-coreeni pot circula fără vize în aproape toate țările lumii, în timp ce nord-coreeni nu au dreptul de a ieși din țară. // Mai mult decât atât, nord-coreeni au restricții de a circula chiar în propria țară, iar care nu locuiesc în capitală, pot intra în Phenian doar cu un permis special.

În Coreea de Nord nu există presă și internet, iar în unele zone curentul electric lipsește cu desăvârșite. Majoritatea oamenilor nu știu ce se întâmplă în restul lumii, trăind într-o realitate paralelă, în care liderul suprem este prezentat precum un zeu cu puteri supranaturale. Acum 10 ani, zeci de mii de nord-coreeni au fost trimiști pe șantierele din Rusia organizat, de către stat, pentru a construi stadioanele pentru Campionatul Mondial. Banii pentru munca lor au ajuns la stat, ei fiind utilizați pe post de sclavi, cu 14-16 ore de muncă pe zi, iar apoi închiși în containere.

Coreea de Sud, în schimb, este lider mondial la producția de electrocasnice. Toată lumea are în casă ceva produs de Samsung sau LG. Acolo unde se mai produc și Hyundai sau Kia, două dintre cele mai apreciate branduri auto la nivel mondial.

Ieri, în Coreea de Nord a poposit Vladimir Putin. Să-i mulțumească dictatorului criminal Kim-Jong-un pentru miile de vagoane de armament cu care l-a ajutat în războiul din Ucraina. Și pentru că în alte locuri din lumea asta nu-l mai primește nimeni.

Iar acum vreau să vă întreb, cunoscând soarta acestui popor, felul în care s-a dezvoltat Coreea de Sud în 80 de ani și în care a degradat Coreea de Nord, dacă nu sesizați unele asemănări cu noi? Și dacă ați fi puși să alegeți, unde v-ați dori să locuiți? În una dintre cele mai bogate, democratice și libere țări din lume sau în una în care nu ai niciun drept și nu-ți aparține nimic, nici măcar propria viață.

Și bucurați-vă că încă mai puteți alege. Atâta timp cât Putin e ținut departe!