Predicțiile veneau de la Putin, Medvedev și restul criminalilor de la Moscova, cei care ne transmiteau nouă că fără gazul lor ne vom prăpădi. Sigur, a urmat o iarnă grea în sezonul 2023 pentru toată Europa. Când prețurile la gaze erau exorbitante și resursele energetice destul de greu de găsit. Apoi, iarna trecută a fost mult mai ușoară, cu predictibilitate și prețuri mult mai accesibile. Deja de un an de zile prețurile la gaze sunt constante, în jurul a 300 de dolari pentru o mie de m3, cu variații mici în dependență de perioade. Și, cel mai interesant e că s-a ajuns la aceste prețuri în condițiile în care Europa a eliminat practic în totalitate importurile de gaze rusești. Dacă la început de 2022, aproape jumătate din gazele consumate de Uniunea Europeană proveneau de la ruși, acum dependența este de sub 5%.

Iar rezultatele nu au întârziat să apară. Gazprom a înregistrat pierderi de peste 7 miliarde de dolari anul trecut. S-a întâmplat pentru prima dată în ultimii 25 de ani când gigantul rus a înregistrat pierderi. Pierderi care au fost, de altfel, cele mai mari din toată istoria companiei.

În consecință, Gazprom a anunțat astăzi că nu va plăti dividende. Iar asta este, la fel, o premieră în ultimele decenii. Și acestea sunt semnale foarte proaste pentru economia Rusiei, în condițiile în care Gazprom este practic cel mai mare contribuabil la bugetul rus.

De altfel, nu întâmplător Putin a vizitat din nou China, de care Rusia a devenit cvasi-dependentă, săptămâna trecută. Devenit un vasal al liderului de la Beijing, Putin a avut drept principal obiectiv în cadrul ultimei sale vizite din China să-l convingă pe Xi Jinping să majoreze importurile de gaze rusești pentru a evita un colaps absolut al Gazpromului. Importurile pot fi însă crescute doar odată cu darea în exploatare a unui nou gazoduct, Puterea Siberiei 2. Construcția căruia ar costa însă în jur de 15 miliarde de dolari și în care chinezii i-au transmis lui Putin că nu au de gând să investească niciun cent.

Așadar, în condițiile unor pierderi de peste 7 miliarde de dolari în ultimul an, Gazprom trebuie să mai identifice alte 15 miliarde pentru a construi un gazoduct spre China, în speranța că va reuși să înlocuiască piața europeană cu cea chineză.

Iar asta înseamnă alte perspective proaste pentru Gazprom, respectiv și pentru economia rusă. Comparată de către economiști reputați precum o benzinărie mare, care poate să funcționeze doar atunci când vinde și o mai și face la prețuri mari.

Și acum revin la ceea ce vă spuneam la început. Așadar, la 2 ani de la declanșarea invaziei, chiar după o perioadă de dificultăți economice serioase, economia Europei a reușit să depășească criza provocată de creșterea prețului gazelor. A găsit alternative și a crescut semnificativ ponderea resurselor regenerabile în consumul de energie.

În același timp, cei care prevesteau apocalipsa, au ajuns chiar ei pe marginea prăpastiei. Iar problemele pentru Gazprom, implicit pentru economia rusească, sunt doar la început. Este încă un exemplu că o economie construită pe temelii sănătoase, precum este cea europeană, poate să depășească dificultăți serioase și să-și revină. În timp ce una care funcționează în regim de benzinărie, chiar dacă va primi mai târziu loviturile, acestea vor fi mult mai dure și greu de depășit.

Este cumva valabil și pentru noi. Care am fost timp de decenii dependenți aproape în totalitate de Rusia, nu doar la capitolul energetic și care, iată-ne în 2024 desprinzându-ne de această dependență. Exporturile sunt în proporție de aproape 70% în UE și de sub 4% în Rusia. Iar gaze rusești nu am consumat deloc anul trecut. Este un trend corect, pe care trebuie să-l continuăm. Pentru că primele rezultate încep să apară.