Post Scriptum cu Alex Cozer: Despre contractul cu Gazprom
Post Scriptum 8 noiembrie 2021, 12:03 | 1284

Moldova a semnat un nou contract Gazprom. Vom avea și căldură și lumină pentru următorii 5 ani, ne asigură guvernanții. Cu ce preț, în condițiile în care toate contractele de livrare a gazelor, semnate cu Rusia, ne-au fost dezavantajoase până în prezent urmează să vedem. În timp ce mulți se bucură și la Chișinău după semnarea acestui contract, unii prezentându-l drept un mare succes, bucuria este, cu siguranță, mult mai mare la Tiraspol. Motive de bucurie sunt și la cel mai înalt nivel la Moscova. Mai ales că, prin acest nou contract și protocoalele sale adiționale, în special cel care prevede interzicerea reorganizării Moldovagaz până la achitarea datoriei, noi amânăm din nou implementarea pachetului energetic III, la care deja avem restanțe de ani buni. Ce înseamnă pachetul energetic III v-am tot spus de-a lungul timpului – libelizare la maxim a pieții energetice, posibilitatea pentru fiecare consumator de a alege compania care livrează gaze sau energie electrică.

Problemele nu se opresc însă aici. Să revenim la regimul separatist de la Tiraspol – cel mai interesat, de fapt, ca Rusia să livreze gaz Republicii Moldova. După cum bine știți, de 30 ani Tiraspolul n-a plătit un bănuț pentru gazul primit din Rusia. Datoriile au depășit deja 8 miliarde de dolari și au mai crescut cu câteva mii chiar pe parcursul acestei emisiuni.

Unde s-au dus aceste 8 miliarde de dolari? S-au împărțit între oligarhii de pe ambele maluri ale Nistrului și cei de la Moscova. Mai grav și trist e că o parte din acești bani a fost scoasă direct din buzunarele noastre. În acest an, noi plătim Transnistriei 160 de milioane de dolari pentru energia electrică produsă la Cuciurgan, din gaz. Acești bani provin din facturile noastre la lumină. În ultimii 20 de ani, noi am achitat peste un miliard de dolari doar prin această schemă. Unde s-au dus acești bani? În întreținerea directă a regimului separatist și în conturile oligarhilor.

De altfel, cel mai mare consumator de gaze din Moldova este tocmai centrala de la Cuciurgan, care asigură cu energie electrică toată țara. În toată tevatura din jurul semnării unui nou contract cu Gazprom, vă asigur, cei mai interesați și disperați nu am fost noi, cei din partea asta a Nistrului. Au fost regimul separatist și Moscova.

Să ne imaginăm că noi nu am fi semnat cu Rusia, iar de la 1 noiembrie erau sistate în totalitate livrările de gaze de către Gazprom. Da, nouă celor de aici, ne-ar fi fost cu siguranță greu. Am fi cumpărat gaze din Europa la prețul de piață, iar energie electrică din Ucraina, și ea la un preț mai ridicat.

Ce-ar fi făcut însă Transnistria dacă se trezea peste noapte fără căldură și lumină? Cât ar fi rezistat regimul de la Tiraspol, ce le-ar fi spus Moscova cetățenilor săi din stânga Nistrului după ce i-ar fi abandonat într-un asemenea hal?

Mă îndoiesc însă că s-ar fi ajuns aici, pentru că interesele Moscovei de ordin financiar sunt în prezent atât de mari încât nu și-ar putea permite să lase zona fără energie electrică nici măcar pentru o secundă.

Ați auzit cu toții de Bitcoin. Moneda aia virtuală a cărei funcționare nu prea o înțelegem și care crește în valoare ca pe drojdii. În lume mai sunt alte sute de astfel de monede. Pentru a funcționa, ele au nevoie de software de înaltă performanță și cantități incredibil de mari de energie electrică.

Din 2017, cu sediul central în cea mai luxoasă clădire din Tiraspol, funcționează cea mai mare mină de criptomonede din Europa. Anumite surse spun că doar la Tiraspol s-ar mina criptomonede în valoare de miliarde de dolari.

Această fermă de criptomonede a fost deschisă de partnerul de business al lui Igor Dodon, Igor Ceaika. Imediat după pornirea sa, producerea de energie electrică la Cuciurgan a crescut cu aproape 10%. De atunci nu se știe câte capacități de minare au mai fost dezvoltate la Tiraspol, dar este sigur că, în prezent, cel mai mare consumator de energie electrică din Moldova este acolo. Și minele lui Ceaika consumă zilnic mai multă energie electrică decât orașe precum Bălți, Ungheni,Soroca, Orhei și Cahul luate toate la un loc. Și-ar fi permis cineva să pericliteze funcționarea acestei mine de aur de la Tiraspol prin sistarea de energie electrică? Cu siguranță nu.

Întrebarea care rămâne din toată epopeea negocierilor cu Gazprom e dacă, având totuși acest atu de partea noastră, nu am fi putut pune piciorul în prag, negocia mult mai dur și obține un preț mult mai bun? Măcar un preț mult mai bun...

Opinia ta contează. Comentează!