Iată însă că ieri, 11 mai 2026, Alexandr Rozenberg, un tip care-și zice premier, a început o ședință a ceea ce separatiștii numesc „guvern”, printr-un apel. Umil, aproape lacrimogen, Rozenberg a început să se roage de cetățeni și oameni de afaceri să doneze bani. Să-i doneze așa-zisului „Guvern”, ca ei să aibă din ce plăti pensiile și salariile.

Și asta după ce acum 10-15 ani, cei din stânga Nistrului ne priveau cu superioritate pe noi, cei de pe malul drept. Ei aveau salarii un pic mai mari decât noi, pensiile erau și ele generoase, mai ales că se mai adăugau la ele și niște ruble venite de la Moscova. Totul însă pe fundalul unor prețuri mult mai mici, în condițiile în care atât cetățenii cât și agenții economici beneficiau de gaz și energie electrică practic gratis.

Cu permisiunea Chișinăului și bunăvoința Kievului, business-urile înfloreau la Tiraspol. Anual, doar noi le plăteam în jur de 200 de milioane de dolari pentru achizițiile de energie electrică de acolo. Gazul și curentul ieftin făceau și din uzina metalurgică o afacere mega-profitabilă, în deceniul trecut MMZ exportând metale de până la 700 de milioane de dolari anual, în special în Uniunea Europeană.

Înflorea și contrabanda până în 2022, în condițiile în care corupția din Ucraina și Republica Moldova o facilitau. Neoficial, contrabanda prin Transnistria aducea și ea peste jumătate de miliard de dolari anual.

Și așa s-a construit așa-zisa prosperitate separatistă. Doar că fundația era una total putredă și coruptă. Doar oligarhii de la Chișinău, în frunte cu Plahotniuc și Andronachi, au făcut miliarde din schemele cu metale, energie, iar apoi contrabandă. Totul în cârdășie cu oligarhul local Gușan, cel de la Moscova Usmanov și alții ca ei din Rusia, Ucraina și malul drept.

Totul a început însă să se dărâme după 2020, începând cu evadarea lui Plahotniuc din Moldova, dar în special după începerea războiului din Ucraina, când contrabanda a fost mult mai greu de făcut. Apoi, cea mai grea lovitură a venit odată cu încetarea livrărilor de gaz gratuit din Rusia, care a lipsit imediat regimul separatist de sutele de milioane de dolari provenite din activitatea centralei electrice și a Uzinei Metalurgice.

De altfel, în special în ultimii 2 ani, în condițiile în care salariile în stânga Nistrului au rămas de 3 ori mai mici decât la Chișinău, iar prețurile pe rafturile magazinelor sunt practic aceleași ca pe malul drept, cea mai mare parte din forța de muncă de acolo își caută de lucru aici. Zilnic, mii de mașini trec Nistrul cu persoane care vin să lucreze la Chișinău sau în alte localități de pe malul drept. Atlfel, zecii de mii de oameni ar muri efectiv de foame.

Ăsta este „modelul de prosperitate” rus. Cu care a fluturat Moscova prin enclavele sale separatiste construite peste tot în fosta URSS, bazat pe resurse energetice ieftine, de pe urma cărora grosul banilor era făcut tot de oligarhii ruși și locali, iar ce mai rămânea permite și populației să aibă un trai cât de cât decent. Cum însă economia Moscovei a început să aibă mari probleme din cauza războiului din Ucraina, iar autoritățile de la Chișinău și Kiev au stopat o mare parte din schemele criminale din Transnistra, care conveneau corupților de pe ambele maluri ale Nistrului, totul a început să se prăbușească precum un castel de nisip.

Iar așa-zisele autorități separatiste au început să cerșească bani pentru a plăti pensii și salarii.