Post Scriptum cu Alex Cozer: Grațierea care ne-a costat
26 februarie 2026, 20:27
O grupare criminală formată din moldoveni racolați de serviciile speciale rusești,...
Prețurile bursiere la gaz s-au dublat practic în ultimele zile, depășind pragul de 700 de dolari pentru mia de metri cubi, cel mai mare din ultimii 3 ani. Și petrolul a crescut cu peste 20% în acest interval, depășind bine 80 de dolari per baril, în timp ce aeroportul din Dubai, unul dintre cele mai mari din lume, este deja închis pentru a 3-a zi. Sunt consecințele directe ale izbucnirii unui nou conflict în Orientul Mijlociu, după ce SUA și Israelul au atacat Iranul, iar regimul dictatorial de la Teheran a ripostat lovind mai multe țări din regiune aflate în relații bune cu Occidentul.
Deși este un război mult mai îndepărtat decât cel de aici, din Ucraina, nici acesta nu se lasă fără consecințe pentru noi. // Prețurile la carburanți deja au crescut semnificativ astăzi și se vor majora și mai mult în următoarele zile. Iar dacă acest conflict va deveni unul de lungă durată și va afecta în continuare rutele de aprovizionare cu gaze și petrol, atunci consecințele vor fi mai mari.
De ce însă a început acest conflict? Până în anul 1979, când Iranul era o monarhie contituțională, e drept una autoritată, cetățenii din această țară se bucurau totuși de libertăți individuale aproape depline. Femeile, spre exemplu, aveau drept la vot, puteau să studieze liber în universități și purtau fără restricții haine occidentale. Țara, datorită rezervelor uriașe de petrol, era una dintre cele mai prospere din lume. PIB-ul pe cap de locuitor era în Iran atunci al 3-lea în Asia și printre primele 20 din lume. Ca o comparație, astăzi Iranul are un PIB pe cap de locuitor chiar mai mic decât în Republica Moldova.
În 1979 însă, în urma unei revoluții, monarhia a fost abolită, la fel ca și multe dintre libertățile individuale, iar puterea a fost preluată de către ayatolahi, care și-au creat și un corp de securitate special, denumit Gardienii Revoluției, cu puteri mai mari decât ale armatei sau poliției.
De atunci, țara a intrat într-un declin continuu, sărăcia crescând în același ritm cu dictatura. S-a ajuns într-atât de departe încât, spre exemplu, în ultimii ani, Iranul nu mai are suficientă apă potabilă cu care să-și asigure cetățenii. Iar doar în acest an, în urma protestelor împotriva regimului dictatorial, au fost uciși, oficial, 5000 mii de oameni. În timp ce sursele oficiale vorbesc de peste 20 de mii de oameni uciși în cadrul manifestațiilor de la începutul anului.
Situația a ajuns atât de gravă în această țară încât femeile pot fi reținute pe stradă și ucise în penitenciare doar pentru că nu poartă hijab, așa cum s-a întâmplat în 2022 cu Mahsa Amini, o tânără în vârstă de doar 22 de ani.
În acelați timp, Iranul a dezvoltat o puternică retorică antioccidentală și antiamericană în special, amenințând nu o singură dată că va lichida Israelului de pe fața pământului sau că va distruge America. Iar în acest sens, a lucrat intens în ultimii ani la dezvoltarea unui arsenal nuclear.
Totodată, ayatolahul Khamenei, aflat la conducere în Iran din 1989 și ucis în raidurile de duminică, a fost unul dintre cei mai mari sponsori ai terorismului din istorie. Grupări precum Hamas, Hezbollah, Jihadul Islamic sau Houthi fiind finanțate și asigurate cu arme de către Iran. Zeci de mii de oameni au fost uciși în atentate teroriste de către aceste grupări de-a lungul activității lor. Tot Iranul este responsabilă de moartea a foarte mulți ucrainenii, fiind țara care a livrat Rusiei dronele Șahed, cu care astăzi lovește și în Israel, Emirate sau Qatar.
Regimul iranian este unul terorist, unul dintre principalii aliați ai Rusiei lui Putin spre exemplu. Și devenea tot mai periculos pentru siguranța și libertatea lumii cu cât se apropia de realizarea armei nucleare. Iar incursiunea de acum are drept rol inclusiv eliberarea poporului iranian de o tiranie îngrozitoare, care durează de decenii. Totuși, prin eliminarea lui Khamenei, unul dintre cei mai mari criminali ai istoriei recente, responsabil direct sau indirect de moartea a sute de mii de oameni, problema nu este rezolvată nici pe departe. Regimul, construit timp de 50 de ani, este unul care se poate regrupa și supraviețui. Iar pentru a readuce siguranța și pacea în regiune, Occidentul trebuie să ducă această incursiune până la capăt și să elibereze cu adevărat poporul iranian.