IOAN AUREL POP, președintele Academiei Române: "Trebuie să ţinem seama că momentul 1 decembrie nu semnifică doar unirea Transilvaniei cu România, ci semnifică încheierea unui mare proces la care înaintaşii noştri, cunoscuţi şi necunoscuţi, şi-au dat obolul lor, şi au adus o contribuţie esenţială. Nu poate fi înţeles acest an 1918 fără Chişinău – 27 martie, fără Cernăuţi - 28 noiembrie şi, fireşte, fără Alba Iulia – 1 decembrie. Le avem în vedere pe toate şi tre să fim conştienţi că prin lucrarea acelor oameni, care au trăit atunci, şi care erau mari oameni politici, intelectuali, s-a înfăptuit o ţară."

În acest an putem împărtăşi în suflete marea sărbătoare şi putem să medităm mai mult, a subliniat Ioan Aurel Pop.

Pe 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, a fost convocată Adunarea Națională a Românilor. Aceasta a avut ca deznodământ Hotărârea de Unire Necondiționată a Transilvaniei cu România. Hotărârea a fost votată în unanimitate. În ziua de 11 decembrie se ratifică Marea Unire de către Guvernul României, iar declaraţia de la Alba Iulia este înmânată regelui Ferdinand. Regele promulgă în aceeaşi zi decretul de sancţionare a unirii (inclusiv a Basarabiei şi Bucovinei). Un an mai târziu, pe 29 decembrie 1919, Parlamentul României votează legile de ratificare a unirii Transilvaniei, Crişanei, Maramureşului, Banatului, Bucovinei şi Basarabiei cu România.

Pe 28 octombrie 1920 s-a semnat Tratatul de la Paris, pe de-o parte de România şi pe de cealaltă parte de Puterile Aliate (Franţa, Marea Britanie, Italia şi Japonia), care a avut ca scop recunoaşterea unirii României cu Basarabia. Uniunea Sovietică nu a recunoscut această unire. Ceremoniile care au loc în fiecare an au rolul de a le reaminti românilor momentul în care a luat naștere România Mare. O Românie care i-a adus împreună pe români în aceeași limbă și în aceleași valori care să-i ghideze peste tot în lume.