Damir, Candu, Jizdan, Iaralov, Țuțu, Filip, Botnari și lista numelor poate continua încă mult înainte, sunt cu toții bine-mersi în continuare. Își văd de viață și mai dau din când în când prin sălile de judecată. Tot mai rar întâmplându-se și asta. Și aici nu trebuie să ne oprim strict la cei care au făcut sau mai fac parte din mafia lui Plahotniuc. Această țară a fost jefuită în toți cei 30 de ani ai săi de independență de diferite grupări. Formate din politicieni, funcționari, procurori, judecători, așa-ziși afaceriști, etc. E adevărat, cea a lui Plahotniuc le-a întrecut pe toate și de asta și revenim atât de des la ea, uitând uneori de alții. De care justiția patriei a uitat însă și mai demult.

Moldova este singura țară din această zonă a lumii în care, cu o singură excepție, nu a ajuns să facă pușcărie pentru corupție niciun politician, ministru, judecător sau procuror. În condițiile în care suntem lideri de decenii în toate topurile europene privind corupția în justiție sau per ansamblu. Paradoxal, nu?

În același timp, am aruncat o privire pe situația din România. O țară care a avut și ea mari probleme cu corupția. Dar în care lucrurile stau mult mai bine acum, chiar dacă mai există disfuncționalități. Știți câți miniștri români au ajuns să facă pușcărie? Nu mai puțin de 14. Lista e și mai lungă atunci când vorbim de cei care au avut sau figurează în continuare în dosare penale, fiind purtați prin instanțe. Chiar și un prim-ministru, Adrian Năstase, a fost trimis după gratii.

În timp ce fratele și fiica fostului președinte Traian Băsescu, cel care a și dat undă verde reformelor în justiție, au ajuns și ei în pușcărie. Ce ține de frați și de copii, ăsta e un exemplu așa pentru mizeriile de pe la Chișinău care și-au implicat și familiile în acte de corupție și care țipă ca din gură de șarpe, acuzând persecuții, atunci când mamele, frații sau soțiile le sunt vizate în anchete de presă sau luate la întrebări de procurori.

Dar să revenim la România. Știți câți senatori și deputați au fost condamnați la închisoare? Peste 50. Alte zeci având dosare penale. Aici cap de serie fiind, desigur, Liviu Dragnea, fostul bun prieten al lui Plahotniuc și ex-lider PSD.

Lista poate continua cu sute de primari, prefecți sau președinți de consilii județene. Pușcărie în România au făcut și marii oligarhi. Cele mai răsunătoare nume fiind cele ale lui Dan Voiculescu și Sorin Ovidiu Vântu, niște Plahotniuci de București. Dar care au fost pedepsiți și cărora le-au și fost confiscate bunuri în valoare de zeci de milioane de euro.

Dar surprinși de-a dreptul veți fi când vă voi voi da următoarea statistică. Aproape 100 de judecători români au fost condamnați definitiv pentru acte de corupție doar în ultimii 15 ani. Numărul procurorilor români condamnați este tot pe acolo. Și acum haideți să facem comparație cu Republica Moldova. Unde în ultimii 15 ani niciun procuror și niciun judecător nu a ajuns să facă pușcărie pentru corupție.

Și atunci cum să mai vrem noi justiție? Cum să-I fie frică unui corupt moldovenean să mai ia mită, fie că este el ministru, deputat, judecător sau procuror, dacă până acum nicio condamnare în Moldova nu a fost pentru acte de corupție? Desigur, nimic nu se va întâmpla atâta timp cât aceste grupări se vor acoperi una pe alta. Vor fura în continuare împreună fără a li se întâmpla nimic. Și schimbarea pe care o așteptăm de atâta timp, va întârzia să apară. De aia voi insista din nou. În judecătoria anticorupție, care urmează să fie constituită, trebuie să aducem magistrați din România. CNA și Procuratura Anticorupție, dacă se va ajunge până la urmă să fie comasate pe modelul DNA-ului românesc, să fie completate cu procurori români. Fără cumătri, fără nanași, fără prieteni, fără schelete în spate.

Pentru că altfel, șansele de a schimba ceva sunt minime. Bătutul pasului pe loc în ultimii ani e cel mai bun exemplu în acest sens.