Cu toate că au trecut 6 ani de la acea decizie care a făcut înconjurul lumii prin absurditatea și nedreptatea sa, a venit cu consecințe grave asupra imaginii țării și a dus inclusiv la blocarea ajutorului extern pentru Republica Moldova, Rodica Berdilo s-a aflat în toată această perioadă în funcția de judecător. Ba mai mult chiar, în 2022 a avut tupeul să ceară numirea sa în funcție până la atingerea plafonului de vârstă, adică să se afle în sistem încă vreo 30 de ani.

Atunci a primit undă verde de la Consiliul Superior al Magistraturii, dar candidatura ei a fost respinsă de către președinta Maia Sandu. Doi ani mai târziu, Berdilo a ajuns din nou în fața Consiliului Suprem al Magistraturii, doar că, de data aceasta, în fața unui CSM într-o cu totul altă componență, format din oameni care au trecut procedura de prevetting.

Chiar și așa, Berdilo a fost extrem de aproape de a fi numită în funcție. De data aceasta, președinta nemaiavând dreptul să-i respingă candidatura. S-a întâmplat după ce nu mai puțin de 7 membri CSM au votat în favoarea cerererii Rodicăi Berdilo și doar 2 s-au opus.

Pentru mine este șocantă și absolut inexplicabilă decizia celor 7 membri CSM. Oameni care, repet, au trecut prin comisii de evaluare și care au ajuns în acea instituție ca să pună umărul la curățarea și reformarea acestui domeniu. Pentru că felul în care a funcționat sistemul și din păcate mai funcționează, a și adus statul ăsta în situația în care este, mult în urma țărilor în care justiția este funcțională sau măcar a început să funcționeze recent.

Eu mă întreb, care pot fi argumentele celor 7 membri ai CSM ce au votat pentru Berdilo? Asta în condițiile în care decizia sa în privința alegerilor din 2018, pe lângă implicațiile politice extrem de grave cu care a venit, a fost declarată ilegală chiar și de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, iar ulterior casată de Curtea de Apel Chișinău.

Cam ce semnal s-ar fi transmis societății, partenerilor externi, în procesul de integrare europeană, dacă Berdilo ar fi fost confirmată în funcția de judecător? Sau ce ar fi trebuit să înțeleagă sistemul de justiție în urma unei astfel de decizii?

Ce ar fi înțeles tinerii care abia pășesc în acest domeniu sau cei care aspiră la funcția de judecător? Mă mai întreb și dacă acei 7 membri ai CSM-ului s-au gândit, măcar pe o clipă, cum ar fi reacționat cetățenii acestui stat la o știre de genul „Maia Sandu, obligată de CSM s-o numească pe Berdilo în funcția de judecător?”. Și nu am fost deloc departe de asemenea titluri. Berdilo mai având nevoie de un singur vot pentru a-i fi admisă cererea.

Până la urmă nu s-a întâmplat datorită voturilor împotrivă din partea membrilor Ion Guzun și Sergiu Caraman. În mod normal, nu aș avea de ce să-I pomenesc pe cei doi. Pentru că, în fond, ei nu au făcut nimic altceva decât să ia o decizie corectă și absolut normală. Într-un stat ca al nostru, însă, cei doi merită felicitați și încurajați. Pentru că au evitat încă o altă mare rușine. O rușine, în primul rând, pe imaginea instituției pe care o reprezintă. Apoi a sistemului de justiție, iar într-un final o rușine națională.