O declarație bine structurată, în care se spun lucrurilor pe nume și pe care eu o așteptam de foarte multă vreme. De felul căreia a fost deja adoptată în practic orice stat civilizat din Europa. Iar în unele cazuri chiar cu unanimitate de voturi în Parlament. Acest lucru nu s-a întâmplat, din păcate, și la Chișinău. Unde s-au găsit din nou niște indivizi a căror acțiuni eu nu prea mai găsesc cuvinte să le calific. Pentru că socialiștii, comuniștii, această adunătură care o fac pe chiorii și surzii atunci când vine vorba de crimele care se petrec zilnic în țara vecină, au decis și ieri să se dea într-un spectacol dezgustător și să nu susțină o declarație care nu constată nimic altceva decât adevărul.

Și mai dezgustătoare a fost atitudinea acestor aleși ai poporului atunci când Parlamentul nostru a decis să mai legifereze un adevăr. Și anume că în țara asta, limba pe care o vorbim noi, cu toții, limba în care ne-am născut, este româna.

E un adevăr istoric, constatat și demonstrat științific, în jurul căruia, un om care se respectă, un om trecut în viața sa un pic prin școală, care a citit măcar câteva cărți, pur și simplu nu ar avea nimic de comentat.

Așa cum nu au de comentat nimic australienii și americanii care vorbesc engleza, austriecii care vorbesc germana și nici canadienii din diferite regiuni, fie că vorbesc ei în franceză sau în engleză.

În urma votului din Parlament, în toate actele oficiale, aberații gen limba de stat, limba maternă sau limba moldovenească vor fi înlocuite cu normala sintagmă „limba română”.

Ieri, după foarte mult timp, chiar am trăit o satisfacție sinceră în legătură cu activitatea Parlamentului de la noi. Referindu-mă, desigur, la declarația privind invazia din Ucraina și la această revenire la normalitate și recunoaștere a adevărului în privința limbii pe care o vorbim.

Au fost și niște gesturi de demnitate, în jurul cărora trebuie să ne consolidăm. Și în contextul a ce se întâmplă în ultima perioadă în regiune și în țara noastră, e și un semnal că noi, cei care cunoaștem cine suntem, ce ne dorim și unde vrem să ajungem, putem, cu capul sus, să ne realizăm obiectivele.

Și cred că a venit timpul ca și la Chișinău, singura capitală situată mai la vest de Kiev unde nu a avut loc nicio manifestație serioasă de susținere a țării vecine în fața invaziei barbare la care este supusă, să avem un astfel de eveniment.

Pentru că, din păcate, în ultimul an, manifestațiile publice au fost compromise în ultimul hal de criminalii fugari care profită de necunoașterea și sărăcia oamenilor pe care tot ei i-au adus în acest hal, folosindu-i ca masă de maneveră pentru îndeplinirea scopurilor lor meschine și ale curatorilor de la Kremlin.

Pentru că în Moldova nu sunt majoritari cei care își vând votul sau vocea în schimbul a 400 de lei, cei pe care sărăcia și propaganda i-a adus în halul în care să nu înțeleagă elementar ce se întâmplă în jurul lor.

Eu sunt convins că Moldova poate fi și altfel. Și că este nevoie să arătăm inclusiv public asta. Să ieșim la o demonstrație adevărată, în susținerea Ucrainei, a libertății, civilizației și aspirațiilor noastre europene. La o manifestație a demnității!

Să demonstrăm că aici poate exista și altceva. Și că cei care susțin normalitatea, cei care înțeleg care sunt adevăratele valori, sunt majoritari.