Desigur, Moscova nu a tolerat atunci un asemenea gest și a atacat puternic această oază de răzvrătire împotriva odiosului regim comunist, culminând cu invadarea militară a capitalei țării, Vilnius și vărsări de sânge.

Până atunci însă, în primele luni de după declanșarea independenței, rușii au provocat o serie de crize în Lituania, pe care încercau s-o lase efectiv fără energie electrică, hrană și alte produse de primă necesitate, acțiuni care au dus la o inflație uriașă și la grave probleme economice pentru țară. În paralel, marionetele și sabotorii Kremlinului erau scoși în stradă, declanșând proteste și cerând revenirea sub controlul Moscovei. Totul a culminat în ianuarie 1991, când în stradă au fost scoșii rușii și reprezentanții altor etnii, sub pretextul că ar fi fost discriminați.

Pe 8 ianuarie 1991, în Lituania au aterizat zeci de avioane militare trimise de Moscova, iar Gorbaciov a lansat un ultimatum Vilniusului, să renunțe cât mai rapid la orice aspirație de independență, altfel va recurge la forță. Iar a doua zi, fără a mai aștepta vreun răspuns, care oricum era evident, tancurile rusești au ocupat ministerul apărării de la Vilnius și Casa Presei. Unde a fost utilizată inclusiv muniție de război împotriva civililor care încercau să apere instituția.

La 12 ianuarie a fost blocatul tot traficul feroviar din țară, iar radioul și sediul televiziunii încercuite de militarii sovietici. Ultima imagine din acea zi de la televiziunea națională lituaniană era, în mod simbolic propagandistic, una cu un militar sovietic ce venea spre o cameră TV și o oprea.

În apropierea televiziunii s-au dat și lupte sângeroase, după ce lituanienii s-au pus în fața tancurilor sovietice, pentru a le opri înaintarea, dar au fost striviți fără milă de șenilele acestora. 14 oameni au fost uciși atunci, iar peste 700 răniți.

Iar în toiul nopții, un mic studio TV din Kaunas, al doilea oraș al țării, a început să emită mesaje către statele vecine. În scurt timp, zeci de profesori universitari au ajuns în studio și vorbeau în diferite limbi ale lumii despre atrocitățile pe care le comiteau sovieticii. Peste o oră televiziunea suedeză a recepționat mesajele, care au ajuns apoi în întreaga lume. Zeci de țări s-au solidarizat cu lituanienii, sute de mii de oameni au ieșit în stradă. Sovieticii au fost nevoiți să se retragă, iar independența a fost obținută.

Ceva mai târziu, tot Lituania a fost prima țară care a refuzat să facă parte din Comunitatea Statelor Independente, CSI-ul din care Moldova se chinue și astăzi să iasă, dând și atunci dovadă de multă inspirație, pentru că decizia a fost una excelentă pentru Vilnius.

Deoarece țara a aderat în 2004 la Uniunea Europeană și NATO și a devenit între timp nu doar cea mai bogată, alături de Estonia, între fostele țări sovietice, dar și un exemplu de prosperitate și democrație chiar la nivel european.

Astăzi Lituania are un produs intern brut pe cap de locuitor de 33 de mii de dolari, de aproape 4 ori mai mare decât Republica Moldova și de 3 ori peste cel al Rusiei. În condițiile în care, în 1991, produsul Intern Brut al acestei țări era de doar 2800 de dolari, puțin mai mare decât al Moldovei, care era de aproape 2000 și mai mic decât al Rusiei, de 3500.

Lituania, așadar, a fost în ultimele decenii un exemplu de decizii corecte, făcute la timpul potrivit.Și nu poate fi doar o coincidență faptul că și-a declarat independența cu un an și jumătate înaintea celorlalte țări sovietice, alături de Estonia, iar astăzi cele două țări sunt și de departe cele mai bogate și dezvoltate dintre toate care au făcut parte din URSS.

Lituania a fost și rămâne un exemplu de urmat pentru Republica Moldova. Și poate măcar acum ar trebui să ne inspirăm mai mult de la această țară, care a demonstrat că dovezile de demnitate și curaj făcute la timpul potrivit sunt răsplătite pe măsură mai devreme sau mai târziu.