Pentru că atunci când țara noastră încerca să-și pună bazele independenței și suveranității, rușii au declanșat războiul din Transnistria, în paralel cu prima criză a gazelor, care ne-a destabilizat puternic și a dus la venirea la putere, în 1994, a foștilor președinți de colhoz sub denumirea de Partidul Democrat Agrar. Incompetenți, corupți și ghidați de la Moscova, aceștia au băgat țara în cea mai mare criză economică pe care am avut-o în acești 34 de ani de ani.

În 1998, forțe democratice au reușit să preia guvernarea și să instaleze un guvern reformator, care a încercat să se apropie de România și să se alinieze parcursului de integrare europeană al Bucureștiului. Din păcate, și acea oază de independență a căzut rapid, Guvernul în frunte cu Ion Sturza fiind dat jos pentru a ne decupla de parcursul european al României. În consecință, la putere au venit comuniștii, care au instaurat și cea mai neagră perioadă pentru democrația și libertatea din țara noastră, guvernarea de atunci, în frunte cu Voronin, ostilizând în totalitate relațiile cu România și Europa și întorcându-se spre Moscova.

A fost și perioada în care Republica Moldova a pierdut sute de mii de oameni care pur și simplu evadau din țară, ajungând ilegal, ascunși, prin munți, păduri și râuri, în țări europene ca Italia, Spania sau Portugalia.

După 8 ani ani de comunism, perioadă în care am ajuns să fim cea mai săracă și coruptă țară din Europa, părea că reușim să pornim în sfârșit pe calea corectă, odată cu instalarea la guvernare a Alianței pentru Integrare Europeană. Lucrurile au degradat însă rapid după ce Plahotniuc, cel crescut de Voronin în perioada guvernării sale, a reușit să acapareze aproape în totalitate puterea și să transforme statul într-o afacere a sa.

Practic, în toată această perioadă, Republica Moldova nu a reușit să se rupă niciodată definitiv de depedența de Rusia. Orice încercare de a ne ridica pe propriile picioare fiind stopată prin șantaj energetic, embargouri la exporturi sau destabilizări provocate de politicieni dirijați de la Moscova.

Acum, în 2025, putem spune că suntem mai aproape decât oricând de adevărata independență. Nu mai depindem la absolut niciun capitol de ruși. Energetic avem independență 100%, economic exportăm 97% în alte țări decât Rusia, iar politic, cu Moscova se mai asociază doar corupți care iau bani în sacoșe, ori oligarhi fugari precum Șor și Plahotniuc. În aceste condiții, Kremlinul nu ne mai poate șantaja și opri din calea firească spre libertate și prosperitate decât printr-o singură modalitate, reinstalarea la putere a marionetelor sale. Obiectiv în care Moscova investește maximum pentru a-l realiza la 28 septembrie.

În același timp, avem relații excepționale cu toate marile puteri din Europa. La Chișinău, de Ziua Independenței vor veni liderii celor mai importante state din Uniunea Europeană, președintele francez și cancelarul german. Alături de ei, ne vizitează și premierul polonez, liderul cele mai importanțe forțe militare, economice și politice din Europa de Est.

În ultimii ani ne-am obișnuit cu asemenea vizite că probabil am ajuns nici să nu mai realizăm cu adevărat importanța unui asemenea eveniment. Faptul că de Ziua Independenței la Chișinău îi vom avea pe Macron, Merz și Tusk este o realizare colosală și un angajament evident din partea Uniunii Europene că dacă vom fi suficient de inteligenți, informați și patrioți în următoarea perioadă, foarte curând și Republica Moldova va face partea din această lume a libertății, civilizației și prosperității.

Așa cum, tot în acești ani, am reușit să ne obișnuim cu libertatea, democrația, pacea, chiar și primii pași concreți spre prosperitate. Valori pe care le putem consolida peste o lună, sau pe care le putem pierde definitiv și reveni la situația din anii 2000 sau din cea a statului capturat.

Astea sunt lucrurile asupra cărora trebuie să chibzuim cu mare atenție de Ziua Independenței.

La Mulți Ani, Republica Moldova! Ani cu independență adevărată!