Dar nu a fost așa. Pentru că Zelenski a stat în țară din prima zi a războiului. S-a deplasat în cele mai grele zone de conflict în momentele cheie. Și-a încurajat concetățenii, a ridicat moralul luptătorilor săi, a stat cot la cot cu ei. Și-a făcut pozibilă rezistența, iar mai contraofensiva.

Iar în 300-a zi, de la Bahmut, acolo unde se dau în prezent cele mai grele lupte între libertate și terorism, între civilizație și barbarie, a zburat spre Statele Unite. Și a inspirat și acolo. Pentru că în conferința alături de Zelenski am văzut un Joe Biden parcă mai tânăr cu 20 de ani, plin de viață și prezență de spirit. Pe care, cu siguranță i-au insuflat-o cele 2 ore de discuții cu președintele ucrainean.

Și am văzut un congres american, care în mai puțin de 30 de minute de discurs al lui Zelenski, s-a ridicat de cel puțin 15 ori în picioare pentru a-l aplauda. Aplauze sincere, din partea unor oameni care cunosc ce este libertatea, care se bucură de ea și vor să se bucure în continuare. Și care apreciază că Zelenski luptă inclusiv pentru libertatea lor.

Comparați, dar nu… că loc de comparație nu există. Uitați-vă la reacțiile congresmanilor americani la discursul lui Zelenski, iar apoi la felul în care, robotizat, reacționează gloata de barbari, formată din cinovnicii ruși, pe care Putin îi mai aduce uneori pe post de aplaudaci pentru a face impresie la propaganda locală. Zelenski și poporul ucrainean, în 10 luni de luptă eroică, sunt cei care au dat un nou sens existenței NATO. Cei care au consolidat Uniunea Europeană și au amintit continentului care sunt valorile ce au stat la făurirea ei. Și eu reînnodat relațiile dintre Europa și SUA. Rezistența Ucrainei este cea care a reparat tot ce a s-a chinuit Putin să erodeze timp de 20 de ani în uniunea, libertatea și civilizația occidentală.

Si pentru asta, în primul rând noi, cei care suntem primii în spatele frontului, trebuie să-I mulțumim liderului ucrainean. Și să-l susținem! Cu toate eforturile noastre, pe el și poporul său. Făcând o incursiune în aceste 10 luni de război, văzând prestația lui Zelenski de la Washington, nu am putut să nu-mi amintesc cu amărăciune de o declarație de la începutul săptămânii, a șefului nostru de la SIS. Care, ne vorbea el, de nu știu ce invazie iminentă a Rusiei în Republica Moldova: Întâi la Tiraspol, și apoi om vedea ce o să facă în raport cu Chișinăul, așa cum s-a exprimat.

Și constat cu tristețe cât de mari sunt diferențele. Că noi eram următoarea țintă a lui Putin dacă ar fi căzut Ucraina, e evident. Că-n visele bolnave ale lui Putin acesta se vede și la Varșovia, Vilnius, Berlin sau chiar stăpânitorul lumii, este clar. Doar că realitatea este alta. Putin ia bătaie în Ucraina. A fugit din Herson, iar acum s-a împiedicat la Bahmut.

Iar noi, cei de aici, înainte de a lansa declarații alarmiste în legătură cu dorințele sociopatului de la Kremlin, trebuie să facem tot posibilul pentru a susține Ucraina, ca orice pretenții ale acestuia, fie că vizează ele Moldova sau alt stat al lumii libere, să rămână doar la nivelul de vise bolnave.Viitorul lumii, așa cum a spus Zelenski, trebuie să fie unul al păcii și libertății. Al coeziunii, empatiei, unității și democrației. Iar lumea poate fi așa doar dacă Ucraina, noi, cu toții, vom învinge până la capăt. Și dacă vom fi uniți, asta se va întâmpla. Vom învinge!