Scene desprinse parcă din thrillerele hollywodiene, cu state totalitare, eșuate, în care dictatorii făceau tot posibilul pentru a se menține la putere. Aceste scene au mai durat câteva zile, perioadă în care Guvernul lui Plahotniuc nu se lăsa dus din din clădirea Executivului, iar celălalt, legitim, votat în Parlament, se reunea pe unde apuca. Curtea Constituțională, formată tot din oamenii lui Plahotniuc, anula la foc automat tot ce se vota de către deputați, iar principalele instituții ale statutului erau înconjurate de grupările paramilitare ale lui Plahotniuc.

Până la urmă, liderul grupării a fost nevoit să fugă din țară, alături de Șor și alții ca el. 4 ani mai târziu, Republica Moldova este altfel. E o țară mai liberă, mai democratică, cu o guvernare diferită față de ce am avut până în 2019.

Am reușit în această perioadă să creștem la multe capitole ce țin anume de democrație și libertate. Ne-am apropiat mult de Uniunea Europeană, și pe fundalul invaziei din Ucraina. Suntem mai credibili și mai apreciați ca țară în întreaga lume civilizată.

Problemele cele mai mari rămân, însă, în continuare, în justiție. Pentru că niciunul dintre cei care, exact acum 4 ani, la 8 iunie 2019, uzurpa puterea în stat prin acțiunile sale, nu a fost tras la răspundere până acum. Niciun membru al Curții Constituționale de atunci, nimeni din cadrul Guvernului Filip sau membrii altor structuri care au uzurpat puterea creând acea dualitate a guvernării timp de aproape o săptămână.

Deși niște dosare penale fuseseră inițiate atunci, acestea nu s-au soldat cu nimic. Așa cum, deocamdată nu avem pe nimeni la pușcărie dintre cei care au capturat și jefuit statul în toată perioada de teroare a lui Plahotniuc. Câțiva dintre ei sunt fugari, alții au dosare care se întind la nesfârșit, iar unii dintre ei chiar sunt bine mersi.

O să amintesc aici, spre exemplu, de finul Andrian Candu. De eminența cenușie Serghei Iaralov. De partenerul de afaceri Vaja Djashi. De premierul din perioada statului capturat, Pavel Filip. De ministrul său de interne Alexandru Jizdan. De procurorul general Eduard Harunjen. De multe alte zeci de personaje care, la fel ca aceștia, ori au mici deranjuri, mai fiind câteodată chemați la Procuratură, ori chiar sunt liberi ca pasărea cerului, își văd de viață, de afaceri, și nu au absolut nicio problemă.

Iar judecătorii și procurorii care i-au asigurat lui Plahotniuc instrumentele prin care a dirijat această țară, mulți dintre ei chiar se află în continuare în funcții. În timp ce cei care au plecat, s-au reprofilat în avocați sau își caută și ei fără griji, de bătrâneți.

Iar cea mai mare probleme se trage tocmai de aici. Din acest sistem de justiție care de-a lungul timpului a făcut cârdășie cu grupările criminale și care în continuare se opune oricărei tentative de a fi reformat.

Sigur, astăzi Republica Moldova se află într-o situație mai bună decât acum 4 ani la majoritatea capitolelor. Însă pentru libertate și democrație trebuie să lupți în fiecare zi. Și ca acest proces firesc să fie finalizat, este nevoie de eforturi consolidate din partea tuturor instituțiilor de stat, precum și a cetățenilor.

Atâta timp cât cei care au adus acest stat în condiția unei dictaturi, i-au distrus economia, au împins-o în pragul colapsului, nu vor răspunde pentru faptele lor, indiferent că erau în vârful sau la baza piramidei, adevărata transformare a țării nu se va produce niciodată. Iar pericolul apariției unui nou Plahotniuc sau a unei grupări pe care acesta și-a creat-o, va persista.