Veteranii Batalionului nr. 6 își amintesc și astăzi, cu durere, dar și cu mândrie, de camarazii care nu au supraviețuit
Veteranii Batalionului de Poliție Patrulă și Santinelă nr. 6 au fost în linia întâi a luptelor de la Nistru chiar din prima zi. Cei rămași în viață se adună, an de an, pentru a-și comemora camarazii și pentru a păstra prietenia care i-a unit acum 34 de ani.
Pentru militarii și polițiștii trimiși în linia întâi a războiului nu a fost o pagină de istorie, ci o experiență care le-a marcat întreaga viață. Veteranii Batalionului nr. 6 își amintesc și astăzi cu durere, dar și cu mândrie, de camarazii care au luptat vitejește, dar nu au supraviețuit.
MIHAIL TVERDOHLEB, veteran al războiului de pe Nistru: "Noi am venit să-i comemorăm pe frații noștri căzuți. Niciodată noi nu-i uităm, căci cum s-a spus astăzi aici, și-au dat viața pentru dânșii și pentru pământul nostru și cred că niciodată nu trebuie să-i uităm. Cu asta am venit toți băieții care cândva am fost într-un batalion de poliție, pe urmă la lupte, pe urmă fiecare cu soarta lui. Oricum ne întâlnim în ziua aceasta, nu uităm."
IGOR BACALÂM, președintele Asociaţiei Veteranilor de Război a Batalionului nr. 6: "Cu mare regret, puțin se face. Ar trebui să muncim mai mult la acest capitol. Copiii, tânăra generație nu prea cunoaște, a fost război în Republica Moldova? Cu ce preț am plătit noi pentru independența Republicii Moldova? Dar vom munci, cu conducerea țării, autoritățile locale mai mult prin școli. O țară n-are viitor, dacă-și uită trecutul."
Veteranii spun că lupta nu a fost doar pentru integritatea teritorială a țării, ci și pentru demnitate și independență.
VALERIU DARABAN, veteran al războiului de pe Nistru: "Noi nu ne-am gândit de mici copii că vom ajunge așa zile, că vom fi mari și va fi război și încă cu cine, cum se numea el: fratele mai mare - rușii. Au atacat în timp de 20 de ani aproape toate republicile surori, care erau. Chiar pe 2 martie noi am fost ridicați pe alarmă și toți am mers în prima linie, la Coșnița. Nimeni n-a dat înapoi. Toți băieții erau cu patriotism în suflet, cu înțelegere: „Dacă nu noi, cine alții?”"
La 34 de ani distanță, rănile războiului nu s-au închis. Pentru veteranii Batalionului nr. 6, memoria camarazilor căzuți rămâne o datorie sfântă. Iar lecția acelor zile – spun ei – trebuie transmisă mai departe, pentru ca istoria să nu fie uitată și pentru ca sacrificiul lor să nu fi fost în zadar.
