Până la urmă am văzut, în sfârșit, proiectul acestei strategii. Și ideile de bază de acolo bucură. În special faptul că se spune cu subiect și predicat un adevăr pe care cei care au condus Moldova timp de 30 de ani le-a fost frică să-l recunoască: principala amenințare pentru suveranitatea democrația și prosperitatea țării este Federația Rusă.

Un alt aspect pe care eu îl salut, e că în acest proiect nu mai văd pomenindu-se atât de păguboasa noțiune de „neutralitate”, introdusă în Constituție în anii ’90 tocmai la indicația Kremlinului și pentru a bloca orice tentativă de a ne alătura unor blocuri militare sau economice ce ne-ar fi desprins de de dominația rusă. Să spui că ești neutru, mai ales acum, e ca și cum te-ai afla în preajma unui bătăuș tâmpit de beție, lipsă de educație și cu agresivitatea în sânge, care îi atacă pe toți cei din jur, mai mici și slabi, iar tu ai asista pasiv la aceste violențe spunând că ești neutru și sperând că nu vei fi bătut și tu. Absolut greșit. Pentru că după ce bătăușul îi va distruge pe toți ceilalți, în timp ce tu asiști pasiv, va ajunge și la tine, îți va da un șut în fund și te va supune și pe tine. Este ceea ce a făcut Rusia mereu, inclusiv după destrămarea URSS și ce încearcă să facă acum în Ucraina.

Vreau să remarc și faptul că acest proiect de strategie punctează și o realitate pe care, iarăși, majoritatea politicienilor de la Chișinău, inclusiv mulți dintre cei care se află la guvernare, refuză să o accepte sau să vorbească despre ea: că statele vecine Rusiei renunță la neutralitate. Inclusiv cele cu vechi tradiții în acest sens, cu armate ultra-moderne și foarte bine echipate, cu bugete militare solide și capacități de apărare la care noi nici nu putem visa. Cum ar fi Finlanda sau Suedia, cele care au decis să se alăture NATO după 24 februarie 2022.

Este păcat că nu se spune clar și direct că cea mai ușoară cale pentru a ne asigura și noi securitatea și un viitor prosper e aderarea la NATO. Dar, după cum am spus și altă dată, aici e nevoie de o muncă de convingere și de eforturi consolidate în acest sens. Pentru că, chiar și la acest capitol, după eforturi de informare, încep și cei de la noi să conștientizeze că aceasta este cea mai la îndemână soluție.

Acest proiect de strategie parcă le-a dat cu sare-n ochi slujitorilor Kremlinului din Moldova, Dodon, Șor și alți „Moldavskie Ivanî”, care au sărit ca arși în fața adevărului, criticând dur documentul. Oameni care toată viața lor au stat în slujba celor care ne-au dorit slabi, săraci și prostiți, care au jefuit acest stat și l-au vulnerabilizat maximum posibil pentru a fi mai ușor de manevrat de la Moscova.

Este de remarcat și tăcerea simptomatică a unora care între timp au schimbat macazul, transformându-se din principalele goarne ale Kremlinului în proeuropeni declarați. Așa cum este primarul Ivan Ceban, care tocmai luptă pentru un al doilea mandat în fruntea unei capitale pe care nu mai departe de 6-7 ani în urmă o vroia doar în „Tamojenîii Saiuz” și striga asta în gura mare oriunde avea ocazie.

Dincolo de toate, însă, e important ca odată aprobată, această strategie națională de securitate să fie și implementată. Pentru că noi, de-a lungul timpului, am mai adoptat legi sau strategii bune, ne-am mai stabilit obiective merețe de implementat în termene care demult au expirat, fără să realizăm nimic din ele. De aia, haideți să fim focusați și pe implementare. Și să avem grijă ca cei pe care astăzi îi stabilim, în sfârșit, pe bună dreptate, drept principal pericol la adresa securității naționale, într-un termen rezonabil să nu mai reprezinte o amenințare atât de reală pentru viitorul nostru, precum este acum.