Spun autorii acestei inițiative că Moldova are nevoie de o asemenea televiziune pentru a informa corect și vobitorii de limbă rusă care, din păcate, sunt în marea lor parte prada propagandei agresive rusești. Sigur, la prima vedere, inițiativa pare bună, doar că, dacă intrăm în esența ei, găsim atâtea probleme că nici măcar o oră de argumente contra acestei idei nu ar fi de ajuns pentru a înșirui întreaga listă.

Atunci când sunt întrebați de unde s-au inspirat, guvernanții noștri dau exemplul Estoniei. Doar că Estonia a lansat un asemenea canal în 2015, după prima invazie rusă din Ucraina. Iar până în 2022, când Estonia a interzis în totalitate canalele rusești, audiența acestui post a fost una marginală. Abia după 2022 audiența canalului a depășit 3 puncte, un rating oricum, mai degrabă modest.

Și acum aș vrea s-o întreb pe doamna Natalia Davidovici, autoarea acestui proiect, care este jurnalistă de meserie și de 4 ani în Parlament, dar în continuare nu vorbește româna, dacă e gata să procedeze precum estonienii, adică o dată cu lansarea acestui canal public în rusă să interzică emisia tuturor televiziunilor rusești din țară. Pentru că astăzi, dacă e să ne uităm pe listele de canale pe care ni le pun cabliștii la dispoziție, vom vedea că, în continuare, cel puțin 70% din ofertă este în rusă. Aici includ canalele moldovenești care difuzează și produse rusești, iar de aceasta avem o grămadă, cele 100% rusești, precum și incredibila și revoltătoarea situație cu canelele de filme, documentare, desene animate sau sport, care în proporție de 95% ne sunt puse la dispoziție în rusă.

Astăzi, în grila de canale a oricărui cablist, avem cel puțin 100 de posturi tv care emit exclusiv în rusă. Pe unde se va pierde acest nou canal public printre ele, este absolut evident. Mai ales dacă nu va produce conținut de foarte bună calitate. Dar dacă ne uităm la ce produc cele 2 posturi tv publice deja existente, mă îndoiesc că un al 3-lea va fi mai eficient.

Asta chiar dacă bugetul Teleradio Moldova depășește deja 200 de milioane de lei și este, atenție, mai mare decât tot bugetul de publicitate din țară. Adică banii pentru care se bat zeci de canale, inclusiv cele 2 publice, care tot dau reclamă.

Cred că înainte de a ne preocupa de crearea de posturi TV deja și publice în limba rusă, trebuie să încercăm să-i facem pe toți cetățenii să vorbească limba de stat, a acestui neam. Cum însă se poate face asta când, pe lângă cele 70% de canale în rusă din grila de programe, până și la cinematografe filmele în continuare ne sunt băgate pe gât în rusă? Peste 80% inclusiv din filmele străine, la cinematografele noastre sunt oferite în rusă.

În plus, haideți să vedem ce se întâmplă pe rețelele de socializare și cele de streaming. Acolo unde manipularea rusă este mult mai puternică și mai activă decât în audiovizual. Poate ar trebui acordată o atenție specială anume acolo, așa cum încearcă acum să facă România, care după ce a pățit în alegerile de anul trecut, încearcă să elimine prin intermediul Consiliului Audiovizualului conținutul fals, manipulator, instigator la violență, ce apare pe rețele.

Informarea corectă a vorbitorilor de limbă rusă din țara, a tuturor cetățenilor din țară, este extrem de importantă. Acest efort trebuie însă să fie unul colectiv, bine gândit și care să se implementeze în urma unor analize profesioniste.

Astăzi, în vremuri în care țara noastră este atât de puternic atacată prin elemente hibrid de Rusia, să spui că poți contracara manipularea kremlinistă prin lansarea unui canal public în rusă este ridicol. Și repet, atunci când dați exemplul Estoniei, mergeți la Tallin, deschideți televizorul acolo și o să vedeți câte canale canale rusești există în grilă. Mergeți în cinematografele estoniene și vedeți în ce limbă sunt difuzate filmele de acolo. Vizitați școlile, inclusiv cele unde învață elevi din minoritățile entice și vedeți în ce limbă se predă. Și preluați și aceste bune practici de acolo!