În aceste condiții, Gazpromul planifică să-și concedieze 40% din angajații din oficiul central, mai ales că situația va deveni și mai dificilă pentru companie după ce tranzitul gazelor prin Ucraina a fost stopat, iar Uniunea Europeană pregătește sancțiuni și pentru gazele lichefiate rusești.

În 2024, Gazprom a livrat aproape 2 miliarde de m3 de gaze doar în stânga Nistrului. Dacă ne raportăm la prețul mediu de piață pentru anul trecut, valoarea acestor gaze s-ar ridica la 800 de milioane de dolari. Bani pur și simplu arși în stânga Nistrului pentru a ține în viață regiunea separatistă și pentru a prospera afacerile dubioase de acolo, printre care cele cu criptovalută sau producția de metale.

Așadar, în condițiile în care principalul furnizor de bani pentru economia lui Putin găfâie, este evident că rușii nu-și mai pot permite să ardă chiar în orice condiții miliarde prin enclavele lor separatiste. Pentru că, ceea ce vedem noi astăzi în Transnistria, s-a întâmplat în decembrie și în Abhazia, acolo unde au fost sucite mai dur șuruburile după ce și acea regiune separatistă a fost lăsată fără curent timp de vreo 2 săptămâni.

Rușii înțeleg că în condițiile pierderii practic în totalitate a pieței europene, nu mai pot să-și permită să dea gaz gratis în enclavele separatiste în aceleași condiții ca până acum și cer mult mai mult la schimb.

În cazul Transnistriei, au creat această criză care duce la instabilitate socială și majorarea prețurilor la curent. Obiectivul: să zguduie și mai mult curentul proeuropean în cadrul alegerilor din acest an. Pentru a-și putea instala la Chișinău o guvernare favorabilă, care să nu mai interzică deplasarea militarilor și provocatorilor ruși în Transnistria, iar astfel regiunea separatistă să fie transformată într-un punct de comandă mult mai puternic prin care să poată fi atacate Ucraina și Europa. De asemenea, urmăresc să subjuge și orice tentativă de independență pe care Krasnoselski și Gușan au încercat s-o arate în ultimii ani, în contextul războiului din Ucraina. Și după ce l-au ținut 4 zile pe Kransoselski la Moscova, acest al doilea obiectiv a fost realizat.

Acum ar urma să fie reluate livrările de gaze în stânga Nistrului. Doar că și aici apar noi probleme. Pentru că dacă va fi utilizat coridorul transbalcanic, atunci costurile de tranzit se vor ridica la zeci de milioane de dolari lunar pentru Gazprom, în condițiile în care acest gazoduct traversează Turcia, Bulgaria, Moldova și Ucraina. Astfel, rușii încearcă acum prin intermediul unor companii moldovenești gestionate de tot felul de șmecheri de la Chișinău să scape de o parte din aceste cheltuieli, prezentând gazul care ajunge în stânga Nistrului drept ajutor umanitar, ca și cum cumpărat de pe piața liberă europeană.

O astfel de schemă ar aduce bani frumoși și celor care o implementează, fie ei de la Chișinău, Tiraspol sau Moscova.

Autoritățile de la Chișinău trebuie însă să fie foarte atente la aceste tentative prin care se urmărește evitarea oricărui control al guvernării asupra acestor livrări. Orice criză este și o oportunitate. Și dacă va avea un plan bine pus la punct, Moldova poate, cu ajutorul partenerilor occidentali, să rezolve conflictul transnistrean și să diminueze sau chiar să rupă total din controlul pe care Moscova îl are la Tiraspol. Atenție mare la felul în care va fi asigurată livrarea de gaze în stânga Nistrului. Și la condițiile care vor fi impuse pentru a permite aceste livrări. Iar principala condiție trebuie să fie readucerea economiei din stânga Nistrului în câmpul legal moldovenesc, inclusiv la perceperea de taxe și impozite.