În ultimele săptămâni, am asistat pe aeroport la cozi imense la plecări, atât la controlul de securitate cât și la îmbarcări, probleme mari cu parcarea, unde la orice oră din zi sau din noapte e practic imposibil să mai găsești locuri libere, dar și la lipsa unor servicii elementare pentru persoanele ce așteaptă în sala de plecări.

Spre exemplu, în continuare, cine își dorește să bea o gură de apă, este obligat să o cumpere doar de la singurul restaurant de acolo, gestionat și acum de Șor. Nu există un elementar tonomat și apa nici nu se comercializează în magazinele din terminal, așa cum se întâmplă oriunde în lume. Schema, despre care am vorbit de atâtea ori, a fost introdusă pe vremea lui Șor, pentru a merge la restaurant și a cumpăra apa sau cafeaua la prețuri exorbitante și a sta la cozi. Probleme sunt și la terminalele de plecări și sosiri, extrem de mici, unde se creează aglomerări în special în perioadele cu mai multe zboruri în intervale scurte de timp.

Dacă unele probleme, precum construcția unui nou terminal, necesită mult timp pentru a fi soluționate, atunci cele precum disponibilitatea elementarei ape sau mărirea capacității la controlul de securitate, pot fi rezolvate în maximum câteva zile. Lucruri care însă nu s-au făcut, din păcate, în lunile de gestiune de către stat. Iar din această cauză, speculând în jurul acestor probleme, vechi toate, grupării lui Șor și idioților utili ai Kremlinului, li s-a ridicat mingea la fileu, pentru a acuza statul de proastă administrare. Iar statul, prin vocea unor reprezentanți de vârf ai puterii, a mers și mai departe, vorbind despre necesitatea concesionării din nou a aeroportului.

Eu nu știu unde s-a uitat domnul Popșoi atunci când spune că „nu prea se practică” în UE ca statul să gestioneze aeroporturile. Pentru că lucrurile stau tocmai invers. Am analizat situația aeroporturilor mari, naționale, din toate țările UE, și posibil spre marea mirare a domnului Popșoi, în 70% din cazuri, ele sunt gestionate de stat. În unele țări din estul Europei, gestionarii sunt direct Guvernul sau diferite ministere, precum cel al Transporturilor, cum e cazul la București, Vilnius, Riga, Sofia. În altele (Suedia, Finlanda, Norvegia, Cehia), guvernele și-au creat companii de stat care se ocupă cu administrarea mai multor aeroporturi din țară.

În Germania, aeroporturile din Berlin și Munchen sunt gestionate de companii ce sunt deținute în diferite procentaje de landuri și guvernul central, adică tot 100% de stat. Cel din Frankfurt, în schimb, e administrat de o companie privată.

La Viena, gestionează aeroportul o companie în care acționari sunt și statul și privați. În timp ce majoritatea aeroporturilor, inclusiv cele naționale, din țări precum Italia, Spania sau Franța sunt gestionate de privați.

Așadar, avem exemple multiple și diferite, în majoritatea cazurilor, gestiunea a rămas însă la stat, mai ales când e vorba de principalele aeroporturi din țară.

Mai e un lucru foarte important de spus aici. Nu există nicio țară în UE care să nu dețină în proprietatea statului măcar un aeroport important internațional, fie și gestionat de municipalități. Ceea ce, iarăși, nu e cazul Moldovei.

Statul poate să gestioneze bine astfel de active. O demonstrează exemplele europene. Sigur că aeroportul poate fi și concesionat. Nicio companie serioasă nu se va aventura însă în condițiile actuale să vină în Moldova. Și nici condițiile concesionării nu vor fi prea avantajoase, atâta timp cât autoritățile demonstrează că nu sunt în stare să administreze și mai avem oficiali care fac astfel de declarații.

Haideți, mai întâi, să punem lucrurile la punct acolo. Să demonstrăm că putem administra corect. Să deschidem, de ce nu?, și un al doilea aeroport în țară. Iar abia mai apoi să vorbim, dacă mai e cazul, de concesionări.