Din păcate, pe cât de tragică și criminală a fost această operațiune, pe atât de puține se cunosc despre ea, pentru că regimul sovietic a făcut tot posibilul să o ascundă generațiilor următoare.

Totul a început imediat după ocuparea Basarabiei de către sovietici, în 1944, atunci când a fost impusă predarea obligatorie a tuturor produselor agricole recoltate de către băștinași. Oricine se opunea predării a tot ce agonisea după un an de muncă, era amendat, întemnițat sau poate chiar ucis și i se confisca totul.

La 9 aprilie 1945, regimul sovietic a stabilit o cotă absurd de mare de produse agricole care urmau să fie colectate din Basarabia. Deși a fost un an cu o secetă cruntă, iar recolta foarte slabă, hambarele moldovenilor au fost golite, iar regimul criminal sovietic se lăuda că a realizat în proporție de 101,5% procesul de colectare, de fapt de furt, a recoltei băștinașilor. Practic, într-o perioadă de secetă cruntă, s-a colectat chiar mai mult decât se stabilise inițial.

Cote chiar mai mari au fost impuse pentru 1946, când deja sute de mii de moldoveni erau mai mult morți decât vii din cauza că efectiv nu aveau ce mânca. Foametea era răspândită pe tot teritoriul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, așa cum ne botezaseră rușii țara, iar localnicii, ajunși în pragul disperării și chiar al nebuniei, au recurs la gesturi îngrozitoare pentru a supraviețui

Dar cel mai mult de suferit au avut cei din sudul țării, în special Găgăuzia. Unde, potrivit istoricilor, s-au înregistrat sute de cazuri de canibalism. Iar supraviețuitorii foametei organizate din autonomie își amintesc și acum, cu groază, de acea perioadă.

În consecință, se estimează că în jur de 200 de mii de moldoveni au murit, efectiv, de foame. Practic 5% din populația republicii a fost exterminată prin înfometare în acei doi ani. Alte sute de mii s-au îmbolnăvit grav și s-au prăpădit în următorii ani.

A fost, practic, prima operațiune prin care regimul sovietic a distrus orice formă de rezistență a populației locale împotriva ocupanților. Aduși în pragul morții prin înfometare, oamenii efectiv nu mai aveau puterea să riposteze în vreun fel. Cei care s-au opus și au rezistat, au fost însă distruși în următoarea operațiune, adică valurile de deportări în Siberia.

Și foametea organizată nu a fost, nici într-un caz, un accident. Pentru că în acei ani, Uniunea Sovietică a devenit cel mai mare exportator mondial de cereale. Pe baza grânelor scoase forțat din hambarele oamenilor lăsați să moară de foame.

Nu este niciun accident nici pentru că, aceeași operațiune, regimul lui Stalin o experimentase 15 ani mai devreme și în Ucraina. Între 1932 și 1933, aproape 10 milioane de ucraineni au murit de foame după ce, la fel, au fost supuși colectivizării și lipsiți de alimente.

Din păcate, mulți dintre concetățenii noștri nu cunosc nici acum despre acest genocid în masă la care au fost supuse popoarele ocupate de către sovietici. Pentru că în perioadă URSS totul a fost secretizat, iar după anii ’90 rușii și-au menținut controlul informațional în Republica Moldova și au hrănit populația autohtonă doar cu ce le convenea lor.

Dar noi suntem obligați să facem cunoscute aceste atrocități și să nu le uităm niciodată. Deorece acum, aproape un secol mai târziu, urmașul lui Stalin, Putin, acționează de aceeași manieră.