Igor și Angela Bouroș sunt doi tineri cu necesități speciale care încearcă să clădească un viitor fericit pentru copilul lor de un an
Au reușit să întemeieze o familie frumoasă, în ciuda tuturor provocărilor. Vorbim despre Igor și Angela Bouroș, doi tineri cu necesități speciale, care încearcă să clădească un viitor fericit pentru copilul lor de un an. Au copilărit la sat, iar acum câțiva ani s-au cunoscut la Chișinău, ambii fiind în căutarea unui loc de muncă. Soții au închiriat un apartament în capitală, iar acum tot ce își doresc este să aibă casa lor. Cu pași mici, încearcă să-și realizeze visul.
IGOR BOUROȘ, laborant: "Eu sunt invalid de gradul III din copilărie - paralizie cerebrală infantilă cu tretrapareză partea dreaptă. La serviciu mă descurc bine pentru că lucrul este anume pentru mine: să iau măsurări. În viață e puțin mai greu. Mă dă de sminteală piciorul, chiar și când iau în brațe pe băiețel ca să ne ducem undeva. Mă dă de gol."
Angela Bouroș a fost diagnosticată cu afecțiune de cataractă încă din copilărie. Femeia zice că din cauza bolii a fost nevoită să treacă prin mai multe instituții de învățământ.
ANGELA BOUROȘ, casnică: "De la 4-5 ani am avut două operații tot aici în Chișinău. Mi-a fost greu pentru că vederea era slabă și primii trei ani într-o școală serală mi-a fost foarte greu. Ceilalți vedeau 100% și eu mereu mă străduiam să văd și eu mai bine, dar nu reușeam. Inițial, când am trecut, mi s-a spus că văd 25%, iar după intervenție s-a ridicat la 50%. Cu ochiul drept văd așa, numai o lumină."
Igor și Angela sunt originari din raioanele Nisporeni și Ungheni. Soții s-au cunoscut acum doi ani în timp ce își căutau un loc de muncă la Chișinău.
ANGELA BOUROȘ, casnică: 'Am venit ca să ne găsim un loc de muncă, pentru că eu mai am grijă și de mama.Am decis că putem ieși din sat, pentru că mulți ani am stat acolo."
IGOR BOUROȘ, laborant: "Aici am găsit un loc de muncă. Aici mi-am găsit rostul în viață. Am făcut aici cunoștință cu soția. Acum avem un bebeluș mic care este poznaș. Cum se spune: „fiecare pai are umbra lui” și îi mulțumim lui Dumnezeu că ne-a împreunat. Eu sunt mulțumit de ceea ce am."
În timp ce unul dintre soți e la muncă, celălalt stă acasă și are grijă de copil. Angela spune că deși uneori se confruntă cu greutăți din cauza afecțiunii pe care o are, se bucură că a reușit să-și găsească un rost în viață.
ANGELA BOUROȘ, casnică: "Facem o cafea... Deja băiatul se trezește, îl hrănesc, îi schimb scutecul, ca la un copil. Apoi facem curat, un terci. Dacă e nevoie, facem cumpărături, ieșim la plimbare."
Igor spune că uneori venitul familiei nu le ajunge nici măcar pentru strictul necesar. Mai toți banii merg pentru chirie. Cel mai mare vis este să aibă propria lor casă.
IGOR BOUROȘ, laborant: "Ieșim în zero. Ne străduim să ne ajungă măcar de la o lună până la o lună. Câteodată nu ne ajunge și răscolim chiar și același bănuț, cum se spune. Am vrea și noi să avem o căsuță. În sat dacă ne ducem nu este de lucru și nu sunt condițiile care trebuie pentru a crește un copil."
