Nemulțumirile cetățenilor sunt justificate, în condițiile în care, în prezent, chiar dacă suntem una dintre cele mai sărace țări din regiune dacă este să ne raportăm la veniturile populației, în Moldova avem unele dintre cele mai mari tarife din estul Europei pentru gazele naturale.

Astfel, în prezent, în România consumatorii plătesc în jur 3,3 lei românești pentru un m3, echivalentul a aproximativ 12 lei moldovenești. Trebuie de precizat însă că este vorba de un preț plafonat la această valoare deja de mai bine de 4 ani, după începerea crizei energetice din 2021. Totodată, România își asigură peste 70% din consum din extracțiile proprii, deci are o marjă mult mai mare de manevră atunci când vine vorba de plafonări.

Prețul este și mai mic Ucraina, acolo unde un m3 este tarifat cu 8 hrivne, echivalentul a mai puțin de 4 lei moldovenești. Tariful în Ucraina este la fel ca și în România plafonat și subvenționat și mai mult de stat, în condițiile dificile ale războiului. Trebuie de precizat însă că și Ucraina își asigură consumul în proporție de peste 70% din ce extrage de pe teritoriul său.

Moldova, în schimb, unde prețul gazului a depășit deja 20 de lei pentru un m3, nu are surse proprii de gaze, importându-se tot volumul de consum. În prezent, la burse, prețul pentru mia de metri cubi de gaze este de 650 de dolari. Acest preț, cu transportul până în țara, ar însemna un tarif de aproximativ 12 lei pentru un m3. Totuși, aici se mai adăugă costurile de distribuție, în valoare de aproape 4 lei pentru fiecare m3, TVA-ul de 8%, care mai aduce și el 1,5 lei plus cheltuilile pentru transport, cele ale furnizorului și devierile tarifare, care completează tariful actual de 20 de lei.

Așadar, este evident că Moldova, în condițiile în care nu dispune de rezerve de gaze, nu poate să influențeze în vreun fel prețul de achiziție. Desigur, dacă erau inspirați cei de la Energocom și analizau trendurile din ultimii ani, ar fi putut să facă anumite rezerve în februarie sau martie, până la izbucnirea războiului din Iran, când prețul pe burse era de aproximativ 350 de dolari, adică de aproape 2 ori mai mic decât acum. Asta nu s-a întâmplat însă și ca de obicei, am ajuns și acum să achiziționăm când prețurile sunt cele mai mari. Sper să nu se facă totuși rezervele acum, pentru că există premize pentru soluționare conflictului din Iran, care va fi urmată de o reducere firească a cotațiilor la gaze.

Tariful, în schimb, ar mai putea fi redus din cheltuielile de distribuție, adică acei aproape 4 lei pentru fiecare m3 care merg la Moldovagaz. Și sunt convins că aici se poate de intervenit, în condițiile în care șefii acestei întreprinderi și membrii diferitelor consilii de administrație ajung să ridice sute de mii de lei lunar, chiar și peste 300 de mii, retribuții uriașe pentru nivelul Republicii Moldova.

O mică reducere ar putea veni și din eliminarea TVA-ului la gaz, care este de 8% și adaugă în tarif cam 1,7 lei pentru fiecare m3. Însă este greu de crezut că se va merge pe o asemenea variantă, în condițiile în care în noua politică fiscală chiar se propunea majorarea TVA-ului la gaze până la 20%.

Nemulțumirea cetățenilor față de noile tarife este pe deplin justificată. Chiar și tarifele de 14 lei erau unele mari pentru nivelul nostru de trai, comparându-le cu cele plafonate, din România și Ucraina. Darămite peste 20 de lei, cât este noul tarif. Mai ales că orice creștere a tarifelor la gaz aduce cu ea prețuri mărite în multe alte domenii și o inflație crescută.

Cu un management mai bun pe la Moldovagaz și Energocom, aceste tarife pot fi reduse, nu însă semnificativ. Iar în condițiile în care suntem dependenți 100% de importuri și până la o stabilizare a prețurilor pe burse, tot ce ne rămâne este să încercăm să consumăm gaze cât mai rațional sau să trecem la resurse alternative mai ieftine.