Iar regula mai spune că cu cât e mai puțină democrație, cu atâta se trăiește mai greu. Mai există și excepții, cum ar fi anumite țări foarte bogate în resurse naturale, precum unele din Golful Persic, acolo unde Produsul Intern Brut este mare, salariile ridicate, dar democrația nu e foarte avansată.

Însă astea sunt doar excepții. Pentru că în majoritatea țărilor care abundă de resurse naturale, oamenii simpli sunt exploatați și trăiesc foarte prost, deoarece bogăția este comasată în mâinile unui grup restrâns de persoane, care formează oligarhia. Cel mai bun exemplu în acest sens este Rusia, țară cu unele dintre cele mai mari rezerve din lume, de gaze, petrol, cărbune, minerale valoroase, dar care are un Produs Intern Brut pe cap de locuitor mai mic decât toate statele din Uniunea Europeană. Mai mic chiar și decât România și Bulgaria, cele mai sărace state din UE. Exemple de genul Rusiei regăsim cu duiumul și în statele africane sau în unele din America de Sud.

În același timp, țări lipsite de mari bogății naturale, dar care și-au liberalizat economiile pe un model democratic, prosperă și sunt printre cele mai bogate de pe continentele lor. Este exemplul Coreei de Sud în Asia, sau a Chile, în America de Sud. În Africa, Botswana - o țară în care peste 70% din suprafață este deșert, lipsită practic în totalitate de resurse minerale, este și printre cele mai bogate de pe continent. Și nu întâmplător este și considerată cea mai democratică din Africa.

Cea mai mare diferență între țările bogate și democratice și cele sărace și dictatoriale este felul în care se raportează politicul la populație. Cu cât țara este mai liberă și prosperă, economia, justiția și mass-media sunt libere, cu atât mai puțin dependenți sunt cetățenii de guvernare. Cu cât e mai puțină democrație, justiția este coruptă, iar economia și presa sunt controlate de stat sau oligarhi, cu atât mai dependenți sunt și cetățenii de politic.

Cei mai sângeroși dictatori africani s-au menținut timp de decenii la putere sărăcindu-și crunt populația, transformând-o într-o masă de manevră ușor de manipulat și de cumpărat. Cu o mână de orez, câteva bancnote și o bucată de pâine, un om înfometat își va da oricând votul pentru dictatorul miliardar care-l va mitui. Iar un politician sincer și onest va ajunge mult mai greu la el. Pe când un om liber, cu un salariu bun, care trăiește într-o țară în care există justiție echitabilă, mass-media informează corect, va fi mult mai greu de manipulat la vot. Sunt valabile constante care definesc lumea în ultimele decenii.

Ieri ați văzut cu toții alte sacoșe negre, cu bani. Sacoșe inscripționate cu un brand de lux, de la care peste 80% din cetățenii moldoveni nu au resurse să-și cumpere o haină, în care s-au găsit milioane de lei. Bani care urmau să ajungă la așa-zișii protestatari din centrul capitalei. Acele milioane de lei provin de la un politician exponent al oligarhiei și sunt împărțiți de alți indivizi care vor să parvină ușor. Împărțiți unui grup de persoane sărăcite, dezinformate și care, îndobitocită de o propagandă care provine din Rusia sau după model rusesc, crede că este mai bine ca un Putin sau un Șor să-i dea câte ceva de mâncare și de băut, vreo câteva sute sau mii de lei, iar ei să nu prea se spetească pentru a munci într-un stat care cu cât devine mai democratic și liber, cu atât se va transforma și într-unul mai prosper.

Putin și oligarhia sa stau pe mii de miliarde de euro. Această țară, dacă ar fi democratică și liberă, ar putea deveni cea mai bogată din lume la resursele pe care le deține. Rămâne însă una dintre țările cu cei mai săraci cetățeni din Europa. Șor, pentru fiecare milion de lei pe care o cheltuie cu așa-zisele proteste din centrul capitalei, trebuie să fure un miliard. Un miliard care într-o democrație adevărată trebuie să fie împărțit egal între cetățeni și transformat de o economie liberă în alte miliarde.