Mai ales că ea este una destul de neclară și trezește multe semne de întrebare. Așadar, Curtea de Apel Chișinău, în componența judecătorilor Alexandru Spoială, Marcel Jugănari și Oxana Robu, a decis în cadrul ședinței de vinerea trecută să-l condamne pe Ion Corcodel, cel care ar fi tras focul de armă ucigaș în Condrii Orheiului, prin prisma articolului 149 cod penal, adică omor prin imprudență. Corcodel nu va ispăși însă nicio zi din pedeapsă, din cauza intervenirii termenului de prescripție. Asta chiar dacă, în prima instanță, în 2016, Corcodel fusese condamnat pentru omor intenționat, potrivit prevederilor articolului 145 din codul penal.

Țuțu a fost condamnat și el, la 5 ani de închisoare, pentru vătămare medie a integrității corporale. Asta chiar dacă, potrivit rechizitoriului, Țuțu și camarazii săi și-au bătut cu pumnii și picioarele victimele, după ce au tras focuri de armă în mașina în care se aflau cei doi, au lovit vehiculul acestora cu un alt automobil, pentru a-i bloca, iar mai apoi i-au scos din mașină și bătut crunt. Practic aceste acțiuni au și provocat conflictul ulterior, care a dus la moartea lui Alexei Veretca, unul dintre cei doi indivizi aflați în mașina atacată de Țuțu și ai săi.

Numai că, surpriză, chiar dacă a fost condamnat la 5 ani, Țuțu nu-și va ispăși nici într-un fel pedeapsa, deoarece în cazul său ar fi intervenit o amnistie. Iar de aici survin mai multe semne de întrebare, pentru că în sentință nu se specifică la care amnistie se face referire. În ultimii 12 ani, Parlamentul a votat două legi ale amnistiei, una în 2016 și alta în 2021. M-am consultat cu mai mulți juriști în care am încredere și toți mi-au spus că, în primul rând, instanța era obligată să specifice la ce amnistie și la care prevederi exact face referire. Dar chiar și așa, niciuna dintre cele două legi nu puteau fi aplicate în cazul lui Țuțu, deoarece acesta nu a manifestat căință activă.

Iar căința activă se aplică doar dacă o persoana care a săvârșit o infracțiune „ușoară sau mai puțin gravă”, după sâvârșirea infracțiunii, s-a autodenunțat de bună voie, a contribuit activ la descoperirea acesteia, a compensat valoarea daunei materiale sau a reparat prejudiciul pricinuit de infracțiune. Nu știu ce fel de căință activă a manifestat Țuțu, cel care a fugit de la locul comiterii omorului și pe care nu l-am văzut să contribuie activ la descoperirea crimei. Mai mult decât atât, chiar în hotărârea Curții de Apel, Țuțu și tovarășii săi sunt obligați să achite prejudicii morale și materiale uneia dintre victime.

Și mai ciudată este însă o altă decizie în privința lui Țuțu. Procurorii au cerut ca acesta să fie condamnat și conform articolului 287 alineat 3 cod penal, adică huliganism agravat, care prevede până la 7 ani de închisoare.

Judecătorii Curții de Apel au decis însă că să tragi 4 focuri de armă în aer și în direcția mașinii victimelor, iar apoi să intri în mașina lor cu un alt automobil, nu este o acțiune penală, ci una contravențională calificând aceste acțiuni drept huligansim nu prea grav. Domnilor și doamnelor judecători, de când e trasul cu focuri de armă în mașina cuiva huliganism nu prea grav? Pentru că huliganismul nu prea grav înseamnă „acostare jignitoare în locuri publice a persoanei fizice”, și nicidecum să tragi cu focuri de armă în direcția sa.

Tot ce-mi rămâne mie să sper, în acest caz, e că procurorii vor face totuși recurs. Iar Curtea Supremă de Justiție, trecută deja prin evaluare, va analiza mult mai atent toate aceste detalii. Și va emite o decizie prin care să se facă dreptate. Decizie care, nu în ultimul rând, să respecte cetățenii acestei țări, legea și statul.