Mai mult, și financiar acest contract este păgubos pentru stat, în condițiile în care noi vom avea de procurat încă cel puțin 200 de milioane de m3 de gaze naturale pentru a trece de acest sezon de iarnă, la prețul de bursă, care a ajuns astăzi la 1700 de dolari. Pe când, dacă am fi păstrat cantitățile care ne erau furnizate de Gazprom, în decembrie am fi plătit 785 de dolari per mia de metri cubi, adică de peste 2 ori mai puțin. Așadar, iluzoriile economii făcute la achiziția energie electrică vor fi, din păcate, irosite prin costul mult mai ridicat al gazului.

Nici măcar aici nu este însă marea problemă. Pentru că la o soluție oricum trebuia să se ajungă. Doar că, într-un context atât de sensibil, ea nu se ia în weekend, fără a fi comunicată și dezbătută în societate.

Mai ales că, noi pentru luna decembrie aveam deja contracte avantajoase cu România de procurare a energiei electrice. Așadar, se putea de comunicat despre această perspectivă și de lăsat un răgaz măcar de câteva zile pentru a fi dezbătută și analizată. Și sunt convins că s-ar fi ajuns la condiții mai avantajoase, dar, mult mai important, ar fi fost și societatea pregătită pentru o astfel de înțelegere.

Cum însă deja suntem în fața faptului împlinit, vreau astăzi să abordez și o altă problemă, despre care tot discutăm de cel puțin un an de zile și care a primit o cu totul altă perspectivă în urma acestei înțelegeri.

Mă voi referi la Moldovagaz, compania zombi a Gazprom, ținută aici pe linia de plutire doar pentru a șantaja guvernările de la Chișinău și a promova interesele Kremlinului. Dacă până la începutul lunii decembrie cumva mai putea fi explicat sensul existenței acestui monopol absolut al Moldovagaz, păi astăzi el pur și simplu nu mai poate fi acceptat sub nicio formă. Dacă până mai ieri, cei care doreau să justifice Moldovagaz, se legau de faptul că această companie asigură țara cu gaze de la ruși, acum nici măcar acest argument nu mai există. Pentru că, de la 4 decembrie, în Moldova nu mai intră nici măcar un cm3 de gaz de la Gazprom. Moldova nu mai achiziționează o singură moleculă de gaz în baza unor contracte Moldovagaz. Totul este cumpărat de Energocom de pe piață, iar Moldovagaz, achiziționează mai departe aceste gaze și ni le vinde nouă, cetățenilor.

Doar că, de la Energocom și până în facturile noastre, Moldovagaz crește tarifele cu aproximativ 25%. Adică de la aproximativ 22-23 de lei, până la cei aproape 30, pe care compania fiică a Gazprom ni-i cere pentru fiecare m3 de gaz. De ce se întâmplă așa? Pentru că Moldovagaz e o companie ce a funcționat mereu contrar oricăror raționamente și legități economice. A fost o companie din care s-au furat miliarde de către hoții locali și partenerii lor de la Moscova, prin scheme care au adus-o într-o situație prin care ea a funcționat mereu în pierdere.

Astăzi, gazul achiziționat de stat prin Energocom, ajunge la Moldovagaz și ne este vândut nouă la suprapreț pentru a plăti salariile de sute de mii de lei pe care le ridică. Vadim Ceban și membrii la tot felul de consilii de acolo, inclusiv cetățeni ruși. Și pentru a acoperi găuri financiare adunate de-a lungul timpului și prezentate de companie drept devieri financiare.

Moldovagaz nu ne mai aduce nici măcar un cm3 de gaz. În schimb, ni-l facturează. În același timp, compania livrează peste 170 de milioane de m3 lunar în stânga Nistrului. Să se organizeze în așa fel încât să-și acopere cheltuielile, salariile astronomice și găurile financiare din ce trimite acolo. Statul, mai ales în această stare de urgență în domeniul energetic, poate identifica destul de rapid pârghii prin care alte companii, organizate eficient și în interesul cetățeanului, să gestioneze livrările către consumatori. Asta dacă în prim-plan sunt interesele țării și ale cetățeanului, dar cele de grup și schemele.