Această săptămână, una în care majoritatea liderilor importanți ai lumii s-au reunit la Forumul Economic de la Davos, începea cu mari emoții și incertitudini pentru lumea liberă și democratică. Trump venea în Europa plin de el, lăudând-se că va obține Groenlanda și că va obliga țările lumii să facă parte din Consiliul său pentru Pace, inventat în încercarea de a înlocui Organizația Națiunilor Unite.

Europa însă, care a preferat în primul an de mandat să se comporte cu mănuși de catifea în raport cu Trump, tratându-l pe acesta ca pe un bibelou pentru a nu-l supăra prea tare, a înțeles că aceasta e strategia greșită. A pus piciorul în prag și a demonstrat că dacă e unită poate fi o forță care să se opună cu succes oricăror apucături dictatoriale, de încălcare a dreptului internațional și ordinii mondiale, fie ele venite și din partea unor conducători trecători ai unui aliat vechi, precum e SUA.

Iar aici, democrația europeană a putut miza și pe sprijinul altor democrații globale, în primul rând chiar principalul vecin și aliat istoric al SUA, Canada, care prin vocea premierului Mark Carney a transmis clar, în Elveția, că se va opune megalomaniei trumpiste, făcând un apel la consolidare pentru toate statele libere și democratice din lume.

De altfel, discursul lui Carney, susținut la Davos chiar înainte de a sosi Trump acolo, a făcut rapid înconjurul lumii și a fost apreciat de către toată lumea care a luptat și continuă să lupte pentru pace, libertate și democrație.

Canada, prin vocea premierului său, s-a plasat clar de partea Europei într-un conflict care părea iminent între UE și SUA. Iar acest gest a consolidat și mai mult unitatea europeană, dar în același timp i-a șubrezit și mai mult pozițiile în propria țară lui Trump, în condițiile în care până și Canada s-a întors împotriva sa.

Astfel, Europa a anunțat imediat că este gata să suspende ratificarea acordului comercial dintre UE și SUA și să meargă chiar mai departe, adoptând unele măsuri care ar fi costat America sute de miliarde de dolari.

În plus, lui Trump i s-a transmis și de pe intern, de către principalii generali din armata americană, că orice soluție militară privind Groenlanda este inacceptabilă.

În aceste condiții, la doar câteva ore după ce a ajuns la Davos, Trump a făcut câțiva mari pași înapoi. Înainte de toate, a renunțat la impunerea de noi taxe pentru statele care și-au trimis militari în Groenlanda, ca mai apoi să anunțe, alături de secretarul general al NATO, că s-a ajuns la o soluție privind situația insulei din nordul Europei. Deși nu s-a anunțat oficial care ar fi aceasta, presa americană susține că s-ar putea merge pe ceva similar cu bazele militare britanice din Cipru, considerate ca teritoriu britanic în interiorul unui stat suvern.

În plus, Trump a suferit un eșec total și în încercarea de a substitui ONU cu așa-zisul său Consiliu pentru Pace. Deși a invitat peste 60 de țări să facă parte din el, nici măcar jumătate dintre acestea nu au semnat acordul la Davos. Toate țările UE, cu excepția Bulgariei și Ungariei au refuzat invitația lui Trump, la fel procedând și Canada și alte democrații din Asia sau America de Sud.

Și în acest caz, unitatea europeană a fost practic de neclintit, Trump fiind refuzat inclusiv de Italia, pe a cărei susținere miza în baza relației pe care o avea cu prim-ministra acestei țări, Giorgia Meloni.

Așadar, Uniunea Europeană și NATO au reușit să-i demonstreze lui Trump că sunt proiecte funcționale și consolidate, punându-l, cel puțin temporar, la punct pe acesta în tendințele sale de a da peste cap democrația și libertatea în lume. Este un exemplu care demonstrează că unitatea europeană trebuie consolidată și mai mult și că UE este, atunci când vrea cu adevărat, una dintre marile puteri ale lumii.