Nu cred că altundeva în lume ar mai fi posibile asemenea absurdități. În Republica Moldova cu ele trăim însă de decenii, iar acum, când suntem aproape de a scăpa de ele, lucrurile sunt împinse într-un absurd extrem. Dodon, Vlah, Tarlev, așa-zișii comuniști, care astăzi nu sunt nimic altceva decât o extensie a grupării lui Șor, au marcat ieri, în fața Parlamentului, suveranitatea. Și au ajuns acolo direct din Rusia, unde s-au aflat pe tot parcursul săptămânii trecute și unde practic li s-a trasat indicația că trebuie cu toții să meargă într-un bloc electoral în alegerile din 28 septembrie.

O suveranitate care ne-a fost răpită și apoi atacată mereu chiar de către Moscova. Dacă alde Dodon au uitat, pot să le amintesc, pe scurt, câteva dintre cele mai mari atacuri asupra suveranității Republicii Moldova din partea Moscovei în ultimii 35 de ani.

Putem începe cu 1992, când rușii au provocat războiul de pe Nistru și au luptat împotriva noastră timp de luni de zile, implicând direct în acel conflict zeci de mii de militari și armament rusesc. Apoi utilizând șantajul gazelor, pentru prima dată tot în 1992, când au sistat livrările exact când urma să se semneze acordul de încetare a conflictului armat de pe Nistru. Atunci Moscova a sistat livrările pentru Republica Moldova în vederea obligării Chișinăului să cedeze controlul infrastructurii gaziere din stânga Nistrului Tiraspolului.

Au urmat mai multe crize în anii ’90, dar cea mai gravă între 1998-1999, când Moldova a încercat din nou să ridice capul sub conducerea unui Guvern reformator și proeuropean, iar rușii ne-au lăsat iarăși fără gaze, în plină iarnă. Ceea ce a dus la distrugerea industriei locale și la masive deconectări de energie electrică în casele moldovenilor, uneori și câte 14 ore pe zi.

Apoi, la mijlocul anilor 2000, când din nou am încercat să devenim un stat suveran și să ne desprindem de influența de la Moscova, au venit embargourile la vinuri și produse agroalimentare și noi sistări la livrările de gaze, tot în plină iarnă, cum s-a întâmplat în ianuarie 2006.

Au urmat nenumărate alte embargouri și sistări ale livrărilor de gaze ori de câte ori încercam să ne desprindem de controlul rusesc, mai semnam vreun acord cu UE sau pur și simplu lui Putin nu-i plăcea cine se află la conducere la Chișinău.

Acestea s-au accentuat în ultimii ani și nu voi mai trece în revistă toate tentativele de șantaj energetic din 2021 încoace, pentru că ele au existat practic în fiecare iarnă și vi le amintiți bine cu toții.

Suveranitatea națională înseamnă independența unui stat față de alte state în ce privește afacerile interne și relațiile externe. Adică exact ceea ce nu a admis niciodată Rusia în raport cu Republica Moldova. Și ceea ce ne-a și amintit Putin săptămâna trecută, la Sankt Petersburg, dintr-o sală în care se afla chiar și Dodon și restul suveraniștilor de paie ai Kremlinului în Moldova.

Acum, în 2025, Moldova este mai aproape decât niciodată de a fi cu adevărat suverană și independentă. Suveranitatea energetică este obținută aproape complet, exporturile merg în proporție de aproape 98% în alte țări decât Rusia, iar dependența de regimul de la Kremlin se mai limitează doar la cazurile unor așa-ziși politicieni sau grupări oligarhico-criminale prin care Putin mai încearcă să ne readucă sub controlul său.

În 1990, suveranitatea ne-am câștigat-o în fața Rusiei. Timp de 35 de ani doar Moscova a atentat asupra suveranității noastre. Iar acum, în 2025, în toamna acestui an, putem și vom deveni cu adevărat suverani dacă vom fi suficient de solidari și bine informați!