Pentru că, după cum v-am spus și altă dată, NATO este o alianță militară defensivă. Și pe teritoriul niciunei țări membre NATO nu a avut loc vreun război din momentul aderării la alianță. Iar asta datorită articolului 5 al tratatului NATO, care spune că un atac asupra unei țări membre este considerat ca un atac împotriva tuturor, iar în consecință toate statele vor susține membrul atacat.

Este o nouă lovitură puternică pentru Putin, primită ca urmare a invaziei din Ucraina, blocată în lupte sângeroase și soldată cu pierderi incomensurabile de ambele părți. Pentru că frontiera Finlandei cu Rusia se întinde pe o lungime de 1300 de km și este a doua cea mai lungă cu un stat european.

Decizia autorităților de la Helsinki a provocat declarații isterice de la Moscova, încercări de intimidare și chiar amenințarea cu sistarea livrărilor de gaze pentru Finlanda. Doar că Finlanda, care este de decenii în topul celor mai democratice, prospere și cu cel mai bun învățământ țări din lume, ignoră aceste ieșiri disperate și își continuă calea spre NATO.

Mai ales că, în prezent, această țară depinde energetic în proporție de doar 5% de gazele naturale, reușind să-și asigure resurse alternative care s-o facă independentă în fața oricărui șantaj rusesc.

Iar aici mă voi reîntoarce la Republica Moldova. Mai exact la ce s-a întâmplat acum două zile, când autoritățile noastre au anunțat că vom achiziționa 30% din energie electrică de la o companie ucraineană, la un preț mai mare decât cel de la centrala de la Cuciurgan. Motivul ar fi că MGRES nu ar putea furniza întregul necesar de consum. Asta chiar dacă până la 11 mai tot consumul a fost asigurat de stânga Nistrului.

Este încă un exemplu de șantaj la care suntem supuși de separatiști și șefii lor de la Moscova, de genul celuia prin care am trecut ultima data în luna octombrie a anului trecut.

Mai ales că, tot șantajată fiind, guvernarea a acceptat să ofere certificat de mediu uzinei metalurgice de la Râbnița în schimbul contractului de livrare a energiei electrice, lucru recunoscut deschis de mai mulți reprezentanți ai puterii actuale. Iar autorizația de mediu a însemnat repornirea activității uzinei după ce deșeurile de metale din Europa și Moldova pot fi din nou transportate în stânga Nistrului.

Această situație trebuie încă o data să ne dea mult de gândit. Și să analizăm dacă merită în continuare să alimentăm cu sute de milioane de dolari regimul separatist și șefii lor de la Moscova, în schimbul iluziei unui preț ușor mai mic la curent. Pentru că astăzi, centrala de la Cuciurgan și uzina metalúrgica de la Râbnița furnizează peste 750 de milioane de dolari anual. Bani care ulterior sunt utilizați pentru a corupe și sabota inclusiv Republica Moldova.

Nu este deloc imposibil ca de la 1 iunie să reușim să obținem un contract bun de achiziționare a energiei electrice din Ucraina. A întregului necesar de consum. Din acel moment, fără sutele de milioane de dolari furnizate de MGRES și Uzina Metalurgică, separatismul transnistrean se va prăbuși foarte rapid, pentru că pur și simplu nu va mai avea din ce să fie susținut. Nu putem noi să fim chiar finlandezi. Dar putem să încercăm măcar să acționăm demn și strategic.