GRIGORE CEBOTARI, elev: "De mic, tata îmi spunea: „Învață, că îți va fi mai ușor. Învață, ca să nu-ți fie așa greu, cum mi-a fost și mie”. Asta m-a motivat să învăț și învăț cât pot. Unde pot, învăț, unde nu pot, învăț mai puțin, dar învăț. În familia mea, în trecut, cel puțin din partea tatălui știu mai mult, dra și din partea mamei, nu prea au avut studii și rudele mele au fost un pic deșcolarizate."

La Țaul, într-o instituție în care agricultura este studiată nu doar din cărți, ci și din viață, o poveste iese din tipare. Într-o sală de clasă obișnuită, un tânăr învață cot la cot cu părinții săi. Nu este un experiment educațional, ci realitatea familiei Cebotari. Grigore Cebotari este elev în anul I și a ales specialitatea „Siguranța produselor agroalimentare”. Într-o altă clasă, părinții săi sunt elevi la „Tehnologia și digitalizarea agriculturii”. Împreună, formează o echipă nu doar acasă, ci și la școală.

GRIGORE CEBOTARI, elev: "Eu am ales siguranța produselor agroalimentare deoarece pentru mine profesia aceasta e profesia viitorului. E o profesie care cred și știu că pe parcursul timpului va fi valabilă, nu va dispărea.

-Și părinții tăi la ce specialitate sunt?

-Părinții mei, amândoi sunt la agronomie."

Povestea lui Grigore începe într-un sat din raionul Drochia, unde educația nu era o prioritate pentru comunitate. Tocmai de aceea, drumul lui capătă o semnificație aparte. Departe de casă, Grigore locuiește în timpul săptămânii la cămin. În fiecare weekend revine însă acasă, acolo unde munca începe înainte de răsărit.

ARTUR CEBOTARI, tata: "Sunt bucuros, chiar foarte bucuros că am crescut și educat așa un fiu și acum beneficiez și eu de sprijinul și ajutorul lui, și în gospodărie și nu doar, în mai multe domenii mă ajută și sunt bucuros."

GRIGORE CEBOTARI, elev: "Când mă întorc duminică, când mă întorc luni dimineața, depinde de posibilitate.

-În weekend îi ajuți pe părinți, știu că aveți pământuri, aveți o stână cu oi.

-Da, în weekend când mă duc întotdeauna îi ajut pe părinți cuc e pot și cu ce este nevoie și nu numai în weekend. Fie că la stână, fie că trebuie pe afară, fie cu treabă prin casă."

Pentru că sunt colegi la centrul de excelență, unde nu înțelege tata, explică fiul.

ARTUR CEBOTARI, tata: "-La lecții câteodată îl întrebați și pe el...

-Da, de multe ori se întâmplă că nu știu eu și îl întreb pe dânsul.

-Vă ajută la ore?

-Da. Desigur.

-Sâmbăta și duminica, spunea că este alături de Dvs. la stână?

-De vineri seara și până luni dimineața e tot cu mine. De dimineață, de la ora 04:00 facem deșteptarea, iar la 23:00 ne culcăm."

GRIGORE CEBOTARI, elev: "Am muncit cât a fost nevoie și cât de mult s-a putut. Personal cred că omul care muncește și care se dezvoltă prin muncă, e un om care-și prețuiește valorile."

ARTUR CEBOTARI, tata: "Și nu este o rușine, fie lucrul cât de murdar, dacă-ți câștigi existența prin muncă cinstită, nu este o rușine să muncești, în orice domeniu.

-Asta i-ați învățat pe copiii?

-Asta i-am învățat și asta eu am învățat și vom învăța următoarele generații."