Mi-am imaginat că totul se va încheia mult mai rapid, cu cedări de teritorii sau chiar mai rău, cu un control total al lui Putin asupra Ucrainei prin instalarea unei marionete la Kiev. Doar atunci, în mentalul nostru, lupta „a 2-a armată a lumii”, care se pregătise de această invazie în ultimii 8 ani, din 2014 până în 2022, împotriva Ucrainei, o țară mult mai mică, mai săracă și mai divizată. Cât de mult m-am înșelat însă, pentru că Ucraina, poporul extraordinar al acestei țări, a oferit o lecție de rezistență și patriotism întregii lumi.

Sigur, după primele săptămâni de război, lucrurile s-au schimbat mult și în accepțiunea mea și am înțeles că Ucraina poate învinge. Și ar fi învins deja dacă, din păcate, aliații săi nu-i ofereau guri de oxigen lui Putin în anumite perioade. Întâi Europa, care a inițial a refuzat să ofere arme de atac Ucrainei, iar apoi a întârziat foarte mult cu furnizarea lor. Apoi SUA, cu un Trump care acționează mai degrabă precum un aliat al lui Putin decât ca un apărător al democrației, așa cum eram obișnuiți până acum cu administrațiile americane.

Dincolo de toate, poporul ucrainean a rezistat. Așa cum nu și-a imaginat probabil nimeni, dar așa cum, cu siguranță, nu s-a așteptat nicio clipă căpetenia barbarilor ruși, criminalul Putin, cel care planifica în câteva zile să ridice steagul său la Kiev. În schimb, a ocupat doar niște zone din est cu pierderi de aproximativ un milion de militari, cu o economie distrusă și cu o imagine făcută praf la nivel mondial.

Ucraina, a pierdut și ea, din păcate, foarte mult. Și vreau să ne imaginăm, măcar pe-o clipă, cum ar fi să fim astăzi fără o mână, un picior, sau chiar mai rău? Situație în care se află sute de mii de oameni din țara vecină, de la copii și femei, la militari din prima linie. Cum ar fi dacă ne-am fi pierdut un copil, un tată sau un frate în acest război, tragedie trăită de alte sute de mii de oameni, unii aflați la doar câteva zezi de km de noi. Sau cum ar fi dacă nu am mai avea casă, o casă la zidirea căreia ne-am dedicat toată viața, așa cum, milioane de ucraineni nu mai au. Cum ne-am simți și dacă am mai avea o casă, dar ea ar fi fără geamuri de la bombardamente, fără căldură, fără apă, fără lumină?

Sunt dramele prin care trec milioane de ucraineni. Dar care rezistă, în continuare, de o manieră pe care trebuie să o admirăm și să o susținem. Pentru că fără rezistența lor, noi eram astăzi în aceeași situație, agresați, atacați, răniți, uciși, fără case, fără căldură și lumină.

Pentru asta, mulțumim Ucraina!

Din păcate însă recunoștința noastră pentru rezistența ucraineană este mult prea mică. Propaganda barbarilor reprezintă practic un al doilea război, doar că dus prin alte metode și pe o suprafață mult mai mare, împotriva întregii lumi libere și democratice, în special din Europa.

Acest război hibrid, război cognitiv al Rusiei împotriva noastră, devine tot mai puternic de la zi la zi. Fețe noi și noi, de multe ori create de intelignța artificială, apar în fiecare zi pe rețelele de socializare diseminând falsuri și propaganda unui stat criminal care a provocat cel mai sângeros război din lumea ultimilor 80 de ani.

Și din păcate, unii dintre noi, sunt atât de slabi, atât de slabi în comparație cu ucrainenii, încât cedează acestui nou tip de război. Fraților, cei care sunteți bine informați, inteligenți, patrioți, haideți să ne consolidăm mai bine, să fim mult mai activi în a ne apăra în fața acestui război împotriva minților noastre. Trebuie să rezistăm, pentru noi, pentru libertatea noastră, viitor și prosperitate.

Să luăm exemplu de la ucraineni!