Post Scriptum cu Alex Cozer: Vieți frânte pe trecerea de pietoni
12 noiembrie 2026, 22:04
Într-o seară de noiembrie, doi tineri care aveau toată viața în față traversau...
Post Scriptum cu Alex Cozer: Masacrul de la Bucea a cutremurat lumea
Marți, 5 aprilie, la 40 de zile de război, lumea, o întreagă lume, era încă sub șocul imaginilor care veneau de la Bucha. Acea suburbie cochetă a Kievului, un orășel care nu era cu nimic inferior unei localități europene până la 24 februarie. Și care la început de aprilie a devenit cunoscută în întreaga lume din cauza ororilor, masacrului, genocidului, crimelor comise de Putin acolo. Bucea a devenit o ruină, iar printre ruine, zeci de cadavre ale ucrainenilor civili. Ale unor oameni cu mâinile legate la spate, împușcați în cap. Imaginile din Bucea, cele care arată de fapt adevărata față lui Putin, a criminalilor din jurul său și a hoardei barbare pe care a trimis-o în Ucraina, i-a cutremurat până și pe indieni și chinezi, aliații de până atunci ai Moscovei. Care au condamnat și ei atrocitățile comise de sociopatul de la Kremlin.
Și iată în acea zi, de 5 aprilie, s-a găsit idiotul util al lui Putin. La Chișinău, în ambasada Rusiei, Igor Dodon s-a tras într-o poză cu ambasadorul Vasnețov pe, fundalul unui portret al lui Putin. Nu știu ce ați trăit voi în acel moment, dar sentimentele mele sunt greu de descris. O combinație de rușine, revoltă, ură, oroare.
Pentru că oricât de slugă a lui Putin ai fi, oricât de mulți bani de la Moscova ai fi primit în viața ta, oricât de idiot, într-un final, ai fi, un astfel de gest nu poate fi explicat. Nu după 40 de zile de genocid în Ucraina, nu după Bucea, nu după Irpin sau Mariupol.
Poate unii vor spune că Dodon ar trebui ignorat, că nu trebuie luat în seamă, că e gestul unui individ fără niciun pic de umanitate în el. Nu! Asta ar fi cea mai mare greșeală într-o astfel de situație. Într-o societate care tinde spre normalitate, astfel de acțiuni pot fi doar condamnate, blamate, pentru ca ele să nu se mai repete, să nu mai fie admise niciodată. Pentru că așa cum spunea aseară Volodimir Zelenski, pentru cei care justifică aceste crime, nu mai poate exista viitor.
Iar ce a făcut Dodon nu trebuie să aibă viitor. El s-a asociat și a justificat crima, masacrul, genocidul. Dodon nu e oricine. E un fost președinte al acestei țări, un individ care încă se bucură de ceva încredere printre moldoveni. Dacă noi nu vom reacționa, dacă nu vom condamna astfel de ieșiri rușinoase, înseamnă că suntem o societate bolnavă, fără șanse de scăpare.
Și este o mare, mare rușine că lui Dodon i s-a permis să recurgă la astfel de gesturi. Acel Dodon care, vă amintesc, a comis atâtea crime împotriva acestui popor încă din anii 2000, când era ministru al Economiei. V-am mai vorbit de cârdășia cu Plahotniuc, scheme la energia electrică, hotelurile Codru și Național, insulele la Izvor, sanatoriul Odesa și câte și mai câte.
Este o mare rușine, doamnă Maia Sandu, că la aproape 2 ani după ce moldovenii, cu un scor covârșitor, v-au făcut președintă tocmai în detrimentul lui Dodon, acest individ, în loc să stea în birourile procurorilor sau anchetatorilor, sau undeva mai pe la răcoare, are timp să se tragă în poze pe la Ambasada Rusiei.
Este o mare rușine, domnule procuror general interimar Dumitru Robu, că în continuare dosarul Bahamas stă la murat. Că imaginile cu kuliocul de la Plahotniuc se pierd prin servere și nu sunt suficiente pentru un dosar penal solid.
Doamnă Sandu, domnule Robu, poza lui Dodon din ambasada Rusiei ar trebui să vă bântuie. Această rușine internațională a fost posibilă inclusiv datorită vouă. Nu știu cum ați dormit voi în acea noapte de 5 aprilie, eu însă m-am culcat cu un profund sentiment de rușine față de ucraineni, față de întreaga lume. Ucraina, lume civilizată, eu îmi cer scuze!
