Dacă acest referendum va trece, cu o prezență bună și un scor de cel puțin 65% în favoarea aderării, urmat și de statuarea în Constituție a acestui deziderat, atunci vom asista la una dintre cele mai mari reușite din istoria statului, la concurență cu eliminarea comuniștilor de la putere și apoi a lui Plahotniuc, zece ani mai târziu.

Ca moment istoric de desfășurare a referendumului, este, din punctul meu de vedere, fără niciun dubiu, cel mai important eveniment de după independență. Pentru că un succes al referendumului ar însemna o cimentare serioasă a parcursului nostru european, în timp ce un eșec ar fi egal cu o catastrofă pentru viitorul nostru, în contextul războiului convențional din Ucraina și a atacului hibrid rusesc, la un nivel nemaiîntâlnit, asupra Republicii Moldova.

De altfel, referendumul devine și ținta principală pentru ruși în acest an. Și ei vor face tot posibilul ca acesta să eșueze. Pentru ei contează mult mai mult rezultatele referendumului decât cele ale scrutinului prezidențial.

Asta deoarece un eșec al referendumului ar fi aproape egal cu o înfrângere militară și o preluare a controlului de către ruși la Chișinău. Ar mai însemna o lovitură dublă asupra noastră. Prima, de la Moscova și slugile sale de aici, care-și vor proclama victoria. Iar a doua, chiar mai grea, de la Bruxelles. Pentru că Uniunea Europeană nu va mai avea motive să susțină, la fel de energic ca în prezent, un stat al cărui popor a spus nu aderării. Sau nu a spus un „da” suficient de puternic.

Eu speram că aceste lucruri, evidente de altfel, sunt evidente pentru toată lumea. Asist surprins însă, dezgustat chiar, la piruetele pe care continuă să le facă unii politicieni, persoane publice, care se declară mari proeuropeni, unioniști, adepți ai valorilor occidentale, dar care, în continuare, fac tot posibilul ca acest referendum să nu treacă. Nu voi trece în revistă pretextele pe care le invocă ei atunci când se opun referendumului. Deoarece eu le consider, în mare parte, ca o refulare a unor frustrări mai vechi, asta în cazurile mai fericite. În cazurile mai grave avem, de fapt, manifestări din partea celora ce continuă să fie dirijați fie de la Moscova, fie de la criminalii aciuați prin diferite colțuri ale acestei lumi, dar aici o fac pe proeuropenii.

Să fie clar pentru toată lumea! Referendumul pentru integrarea europeană nu este al Maiei Sandu și cu atât mai puțin al partidului de guvernare. Este al unei întregi societăți, aflate la un moment de răscruce, de mare cumpănă.

Este referendumul unui stat care în următorii maximum 2-3 ani își va determina fără echivoc viitorul. Fie se va ancora în lumea civilizată, acolo unde își va întări democrați, independența, suveranitatea, libertatea și prosperitatea. Fie va aluneca definitiv în mocirla barbariei rusești.

Este o perioadă în care urmează să decidem dacă vom avea acasă, în Moldova, o viață demnă, în care statul să fie stat, judecătorul judecător, procurorul procuror, polițistul polițist, iar medicul medic. Așa cum este peste tot în Uniunea Europeană. Sau vom fi preluați definitiv de un regim în care ești mânat în cabina de vot cu Kalașnikovul, orice manifestare a nemulțumirii față de putere este urmată de pușcărie și chiar moarte, iar noțiuni precum libertatea sau democrația pur și simplu vor deveni ceva efemer.

Am impresia că mulți dintre noi nu realizează în ce punct dramatic pentru viitorul nostru, al fiecărui cetățean din această țară, am ajuns. Și că pentru a trece cu bine de această perioadă extrem de dificilă nu sunt de ajuns doar de eforturile unor oameni care ne guvernează. Ci de cele consolidate ale noastre, ale tuturor celor care știm bine ce vrem de la viață, de la viitor, unde și în ce condiții vrem să trăim.

În fond, chiar și acum, totul încă depinde de noi. Dacă vom fi suficient de inteligenți și uniți, vom reuși. Dacă vom fi proști și manipulați, atunci vor reuși cei care ne vor răul.