Lituania era prima țară ce-și declara independența față de URSS. Se întâmpla la 11 martie 1990, cu peste un an și jumătate mai devreme decât o făcea Republica Moldova, spre exemplu. Doar că drumul Lituaniei de la declararea independenței și până la obținerea sa pe bune a fost unul extrem de greu. Și fără rezistența eroică de care a dat dovadă poporul lituanian în perioada 11-13 ianuarie 1991, nu ar fi fost posibil.

Așadar, în martie 1990 Lituania făcea un gest prin care declanșa destrămarea definitivă a imperiului sovietic, declarându-și independența. Doar că, monstrul URSS era încă viu, iar Lituania, ca orice alt stat ocupat și asuprit timp de decenii, plin de agentură rusă, trădători și sabotori, care făceau tot posibilul pentru a submina efortuile de independență. Sabotajul moscovit a declanșat în Lituania o serie de probleme grave, menite să convingă că poporul baltic nu poate supraviețui fără URSS și că independența le va aduce doar probleme. În doar câteva luni inflația a depășit 100% și creștea vertiginos. Energia electrică dispărea cu zilele din satele Lituaniei, iar marile orașe abia dacă o aveau câteva ore pe zi. De pe rafturile magazinelor dispăruseră practic toate produsele de primă necesitate.

Sovieticii lucrau de zor pentru a le demonstra lituanienilor că vor pieri de foame și de frig fără ei. Totul a fost acutizat în iarna din 1991, iar în primele zile din acel an, țara a fost cuprinsă de proteste conduse de păpușile Kremlinului. În stradă au ieșit în special muncitorii ruși și de alte etnii, după ce timp de luni de zile propaganda de la Moscova le-a insuflat sentimentul că ar fi discriminați și cei mai supuși lipsurilor. La 8 ianuarie, în Lituania au aterizat zeci de avioane militare trimise de Moscova, iar Gorbaciov a lansat un ultimatum Vilniusului, să renunțe cât mai rapid la orice aspirație de independență, altfel va recurge la forță. Iar a doua zi, fără a mai aștepta vreun răspuns, care oricum era evident, tancurile rusești au ocupat ministerul apărării de la Vilnius și Casa Presei. Unde a fost utilizată inclusiv muniție de război împotriva civililor care încercau să apere instituția.

La 12 ianuarie a fost blocatul tot traficul feroviar din țară, iar radioul și sediul televiziunii încercuite de militarii sovietici. Ultima imagine din acea zi de la televiziunea națională lituaniană era, în mod simbolic propagandistic, una cu un militar sovietic ce venea spre o cameră TV și o oprea. Doar că zeci de mii de lituanieni au ieșit în stradă pentru a-și apăra libertatea pe care au așteptat-o timp de decenii. Printre tancurile și blindatele sovietice, de pe care răsuna repetitiv un mesaj în care li se spunea că „guvernul separatist lituanian care oprima poporul a fost răsturnat” și li se transmitea să se ducă acasă, cetățenii scandau fără oprire slogane pro-independență.

În apropierea turnului TV s-au dat și lupte sângeroase, zeci de lituanieni s-au pus în fața tancurilor sovietice, pentru a le opri înaintarea, dar au fost striviți fără milă de șenilele acestora, pierzându-și viața în lupta pentru libertate.

Iar în toiul nopții, un mic studio TV din Kaunas, al doilea oraș al țării, a început să emită mesaje către statele vecine. În scurt timp, zeci de profesori universitari au ajuns în studio și vorbeau în diferite limbi ale lumii despre atrocitățile pe care le comiteau sovieticii. Peste o oră televiziunea suedeză a recepționat mesajele, care au ajuns apoi în întreaga lume. Zeci de țări s-au solidarizat cu lituanienii, sute de mii de oameni au ieșit în stradă. Sovieticii au fost nevoiți să se retragă, iar independența a fost obținută. 30 de ani mai târziu, Lituania este o țară prosperă, liberă, democratică. Un model de viață pentru întreaga Europă. 30 de ani mai târziu, Moldova, o țară care în 1991 din punct de vedere economic stătea nu mai rău decât Lituania, a ajuns cea mai săracă țară de pe continent. Și în continuare o pradă ușoară a propagandei, care o și face extrem de vulnerabilă în fața Rusiei cotropitoare.