În condițiile în care niciuna dintre aceste uzine nu mai activează, dacă nimic nu se va schimba, din februarie practic stânga Nistrului nu va mai putea exporta nimic. Dar asta va fi cea mai mică grijă a regimului separatist, pentru că tot de la sfârșitul lunii ianuarie se va termina și rezerva de cărbune, iar electricitate pur și simplu nu va mai exista acolo. Așadar, la Tirapol se va așterne evul mediu, fără producție de alimente, fără lumină și căldură, fără locuri de muncă pentru cetățeni.

Și cu toate că un dezastru este iminent, liderii separatiști de la Tiraspol, controlați de Moscova, refuză în continuare, cu îndârjire, orice mână de ajutor întinsă de la Chișinău, Kiev sau Bruxelles.

Chișinăul a propus ca prin intermediul Energocom să se procure gaze pentru stânga Nistrului, măcar pentru a încălzi casele și a produce suficientă energie electrică, să nu existe deconectări. Separatiștii însă au refuzat. Așa cum au refuzat și oferta Kievului, care le-a propus cărbune gratis pentru a produce energie electrică atât pentru Transnistria cât și pentru Ucraina.

Credeți că ar exista vreun om rațional în lumea asta, darămite liderul unei comunități, fie ea și separatistă, care să refuze astfel de oferte și să-și aducă oamenii pe care-i conduce practic în pragul unu dezastru? Deja acolo au survenit tragedii, inclusiv decese din cauza unor instalații improvizate de încălzire. Nici nu vreau să-mi imaginez ce s-ar întâmpla în 2-3 săptămâni din cauza asta.

E, iată însă că unșii de la Moscova care conduc destinele celor aproximativ 300 de mii de oameni, nu au absolut nicio problemă cu aceste tragedii. Ba mai mult, în ultimele zile, la Moscova s-a aflat chiar liderul politic al separatiștilor, Vadim Kransoselki, care a discutat despre reluările livrărilor de gaze de la Gazprom.

Iar, din informațiile pe care le dețin eu, livrările într-adevăr vor fi reluate în următoarele săptămâni. Așadar, după ce au provocat o criză uriașă în stânga Nistrului, înghețând, înfometând și lăsând fără locuri de muncă sute de mii de oameni, barbarii lui Putin vor veni tot ei cu soluția salvatoare.

Ruta va diferită, iar gazul va ajunge în stânga Nistrului prin gazoductul transbalcanic, adică va mai trece prin Turcia, Bulgaria, România, Republica Moldova și chiar o mică porțiune prin Ucraina. Doar că, nu va mai fi vorba de o cantitate de 5,7 milioane de m3, așa cum s-a întâmplat până la 31 decembrie, ci de aproximativ 3,5 milioane. Adică exact cât să ajungă pentru 25 de grade Celsius în case și activitatea la turații maxime a industriei din stânga Nistrului, inclusiv cea a criptomonedelor.

Însă nicio moleculă de gaz nu vor să mai dea rușii pentru a fi produsă energie electrică și pentru Chișinău, deoarece propaganda în următoarele luni trebuie să arate că, vezi Doamne!, dacă ești cu rușii, ai gaz și curent gratis, dar dacă vrei să fii independent, atunci plătești. Nu știu la câți cetățeni va funcționa o astfel de propagandă, dar sigur cei lipsiți de carte și informație veridică vor cădea în această capcană informațională și vor uita cum în această perioadă Putin pur și simplu a sacrificat sute de mii de oameni.

Mă întreb însă și care vor fi condițiile Chișinăului de a permite tranzitul gazelor pentru stânga Nistrului. Oare vor impune ca posturile TV de aici să emită și acolo? Sau condiții mai bune pentru școlile noastre, taxe, în sfârșit, pentru ce produc și exporta companiile de acolo?

Urmează să vedem. Cert este că atitudinea trebuie schimbată. În special în raport cu criminalii puși de Moscova la conducerea regiunii separatiste și care demonstrează în această perioadă că nu sunt cu absolut nimic diferiți față de șeful lor Putin.