Ziua de duminică însă a trecut și avem în continuare extrem de multă treabă, la toate capitolele, atât noi, cetățenii, cât și, în special, cei de la guvernare.

Pentru că, e important să participi la mitinguri pro-europene. Să ții sus drapelul, să scandezi că vrei în Europa.

Dar e mult mai important să fii în viața de zi cu zi european. Să nu iei și să nu dai mită, spre exemplu. Să fii civilizat și respectuos. Să respecți legile, începând cu elementarele reguli de circulație și plata taxelor și impozitelor. Să faci ordine la tine în casă, în curte. Să fii un exemplu social. Este important și să te informezi din cât mai multe surse. Să cântărești bine informațiile care ajung la tine. Iar atunci când vezi că în jurul tău există persoane mai puțin informate, să încerci să le explici care este adevărul.

Important e să ai și poziție civică. Să fii atent la ce se întâmplă în jurul tău. Autoritățile publice, fie că sunt ele locale sau centrale, într-un stat european se află mereu în slujba cetățeanului. De aia, atunci când vezi că un primar sau consilierii din localitatea ta uită de acest lucru, trebuie să pui presiune pe ei. Să le ceri să-și îndeplinească promisiunile. Să le arăți problemele și să soliciți rezolvarea lor. Să apelezi la presă atunci când problemele sunt mai grave și continuă a fi ignorate.

O alta caracteristică importantă a societăților europene avansate e că acolo oamenii nu-și fac niciodată idoli din politicieni. Fie că sunt ei primari, miniștri sau chiar președinți de țară.

Merg la vot activ, dar apoi imediat solicită îndeplinirea promisiunilor electorale. Sunt critici cu politicienii lor atunci când greșesc. Și îi taxează ori de câte ori uită de responsabilitățile pe care le au.

Drumul nostru european rămâne unul lung. Și trebuie să conștientizăm că astăzi ne aflăm în această postură foarte favorabilă, de-a dreptul nesperată acum 2 ani, în raport cu integrarea europeană, în principal datorită rezistenței admirabile a Ucrainei, provocată de invazia barbară a criminalilor lui Putin. Astăzi suntem candidați la aderare în proporție covârșitoare datorită acestui context. Altfel, probabil ne-am fi bălăcit în continuare în mizeria de 30 de ani sau chiar mai rău, ne-am fi pierdut și fragila independență.

Oportunitatea pe care o avem în față chiar este unică. Noi chiar avem șansa ca în maximum 10-15 ani să arătăm ca un adevărat stat european. Să schimbăm din temelie imaginea acestui stat. Doar uitațivă cât de mult s-a schimba România în ultimii 15 ani. Un stat totuși mult mai mare și nu cu mai puține probleme înaintea aderării decât noi, acum. Și că tot vorbim de România. Mai trebuie și să conștientizăm cu toții, atât simplii cetățeni cât și, în special, politicienii, că viitorul nostru liber, european și prosper, depinde în mare parte de relațiile cu frații de peste Prut. De cât de strânse și corecte vor fi relațiile între Chișinău și București.

Eu sunt absolut convins că noi putem reuși. Și că vom reuși! Dar doar dacă vom munci pe măsură. Dacă vom fi informați, inteligenți, fermi și solidari. Totul depinde doar de noi.