Și dacă în prima perioadă de după plecarea lui Plahotniuc, așteptările mele, dar cred că și ale întregii societăți, erau uriașe în jurul celui care urma să ajungă procuror general, acum pur și simplu asistăm la evenimentul de numire a unui om în această funcție ca la ceva banal.

Pentru că toți, începând de la Stoianoglo și interimarii care au urmat, au dezamăgit. Poate nu toți în aceeași măsură, dar este cert că așteptările de la oamenii care s-au perindat prin această funcție au fost unele mult mai mari.

Inclusiv de la perioada de interimat a lui Munteanu. Care nu s-a remarcat cu absolut nimic pozitiv. Sau cel puțin nu s-a ridicat nici pe departe la așteptările societății. Una dintre scuzele procurorilor atunci când erau întrebați de lipsa eficienței, era legată și de lipsa unui procuror general în plenitudinea funcției. Acum este. Deci acest pretext a căzut.

Nu cred însă că Procuratura Generală va avea rezultate mai serioase odată cu preluarea funcției de către Munteanu. Cel puțin nu atâta timp cât acesta va avea aceleași abordări pe care le-am văzut și în perioada interimatului său.

Scuze gen procurorii nu se pot concentra pe muncă din cauza procedurii de evaluare sau din lipsa siguranței că se vor mai afla în funcție, nu mai pot să meargă. La fel cum nu se mai poate accepta să se arate mereu cu degetul către judecători.

Eu îi amintesc domnului Munteanu, că, spre exemplu, în România, în ultimii 15 ani, peste 100 de magistrați au fost condamnați definitiv la pușcărie pentru acte de corupție. Peste 100, domnule procuror general. Definitiv! Și la pedepse extrem de grele. Chiar de peste 20 de ani cu confiscarea averii, cum e cazul lui Mircea Moldovan, condamnat în 2015.

Ce se întâmplă în Republica Moldova? Încă nu avem niciun judecător care să facă pușcărie pentru corupție. Iar chiar dacă se întâmplă să avem și vreo condamnare, cum e cazul lui Valeriu Ghedreuțan de la Bălți, acesta este întâi lăsat să fugă din țară, apoi intervin scuzele, că, vezi Doamne, cineva ceva a greșit ceva în sentință.

De procurori nici nu mai zic. Ce fel de justiție, vreți să faceți, domnule Munteanu, când foști colegi de-ai dumneavoastră, care au gestionat dosare de corupție mare ce-l vizau pe Andronachi, au ajuns astăzi să-i fie avocați?

Cum să se facă justiție în țara asta, unde avem atâtea cazuri de judecători și procurori care au ajuns să fie putred de bogați și care, în cel mai rău caz pentru ei, au demisionat din funcții și au ajuns să fie avocați?

Cum să nu existe, în continuare, corupție mare în sistem, decizii aberante de judecată, pe care le vedem aproape săptămânal, când nimeni nu răspunde nici într-un fel pentru acest dezmăț? Ce exemplu poate să primească chiar și un magistrat tânăr, venit în sistem, când vede că marilor corupți nu li se întâmplă absolut nimic. Ba din contra, direct sau prin interpuși, acești rechini din sistem îi amenință sau chiar șantajează pe cei care vor să-și facă onest treaba.

Peste tot unde au fost probleme, justiția a început să funcționeze doar după ce a fost curațată. Și nu neapărt prin proceduri de evaluare, ci prin demascarea și condamnarea procurorilor și judecătorilor corupți.

Domnule Munteanu, acum aveți la dispoziție totul. Inclusiv siguranța a 7 ani de mandat. Poate vă apucați măcar acum de treabă. Și în primul rând, uitându-vă în jurul dvs., la cei din Procuratură. Apoi la judecători. Pentru că e aberant ca într-o țară care e constant lider în topurile europene la corupție, să nu avem niciun magistrat condamnat pentru asta.