Pentru ONU, "această sporire fără precedent" - în condiţiile în care în 1950 planeta avea 2,5 miliarde de locuitori - este rezultatul "creşterii progresive a duratei de viaţă datorită progreselor înregistrate în materie de sănătate publică, nutriţie, igienă personală şi medicină".

Dar creşterea demografică ridică şi provocări serioase pentru ţările cele mai sărace, unde aceasta se concentrează cel mai mult.

Un semn al încetinirii demografice va dura aproximativ 15 ani pentru a ajunge la 9 miliarde, în 2037. ONU proiectează un "vârf" de 10,4 miliarde în 2080 şi o stagnare până la sfârşitul secolului. Tocmai în ţările care concentrează o puternică sărăcie creşterea demografică ridică provocări majore. "Persistenţa unor niveluri ridicate de fertilitate, la originea creşterii rapide a populaţiei, este atât un simptom, cât şi o cauză a progresului lent în materie de dezvoltare", scrie ONU.

Astfel, India, o ţară de 1,4 miliarde de locuitori, care va deveni cea mai populată din lume în 2023, depăşind China, ar trebui să cunoască o explozie a populaţiei sale urbane în următoarele decenii, cu megapolisuri deja suprapopulate şi lipsă de infrastructură esenţială. În Bombay, aproximativ 40% din populaţie trăieşte în mahalale, zone de mizerie supraaglomerate, alcătuite din cocioabe improvizate, dintre care majoritatea nu dispun de apă curentă, electricitate şi canalizare. Cifrele globale maschează o imensă diversitate demografică. Astfel, mai mult de jumătate din creşterea populaţiei până în 2050 va veni din doar opt ţări, potrivit ONU: Republica Democrată Congo, Egipt, Etiopia, India, Nigeria, Pakistan, Filipine şi Tanzania.

Şi până la sfârşitul secolului, cele mai populate trei oraşe din lume vor fi africane: Lagos, în Nigeria, Kinshasa, în Congo, şi Dar Es Salaam, în Tanzania, scrie AFP citată de Agerpres.