În satul Doltu, raionul Fălești, liniștea cimitirului este mai grăitoare decât casele rămase pustii
În satul Doltu din raionul Fălești liniștea cimitirului este mai grăitoare decât casele pustii. În fiecare an, în ajun de Paște, câteva femei vin aici cu diferite unelte de muncă nu doar pentru cei dragi, dar și pentru cei uitați. Îngrijesc de mormintele pe care nimeni nu le mai vizitează, aprind lumânări pentru străini pe care nu i-au cunoscut și păstrează o tradiție care vorbește despre omenie și respect. Printre crucile vechi și povești nespuse, aceste femei duc mai departe nu doar un obicei, ci și oferă o lecție de viață: aceea că nimeni nu trebuie dat uitării.
În ajun de Paște, femeile din grupul de seniori din satul Doltu, raionul Fălești, păstrează tradiția îngrijirii mormintelor pe care nu le-a vizitat nimeni tot anul.
LUDMILA COJOCARU, coordonatoare a grupului de seniori: "Și ne-am gândit că au fost și ei oameni, care într-adevăr și-au adus aportul în satul nostru, au făcut lucruri bune, de ce noi să nu avem și noi grijă. Noi, totodată trebuie să transmitem tradiția aceasta și copiilor noștri, să vadă, că noi mâine, poimâine și noi ne vom trece. Ei să vadă, avem noi grijă de cei decedați, cred că și ei vor avea grijă de noi, sper."
ELEONORA CHIRIAC, membră a grupului de seniori: "Sunt mulți care nu mai au copii de acum, mulți din ei care sunt aici la cimitir, la noi îngropați și chiar nu mai au copii. Au rămas doar nepoții, strănepoții și majoritatea sunt plecați peste hotare și într-adevăr să vii numai pentru a face curățenie, cred că nu au mulți îndrăzneala. Așa îmi închipui."
Angela Chiriac este lucrătoarea socială de cinci ani la Doltu. Pe lângă ajutorul zilnic pe care îl oferă oamenilor în etate singuri, ea merge și la cimitir în locul lor.
ANGELA CHIRIAC, lucrătoare socială: "Sunt lucrătoare socială în sat, lucrez cu bătrânii și astăzi am venit și pentru mine, și pentru ei, sunt în vârstă, nu pot veni. Chiar și când s-a făcut reparație la biserică, bătrânii așa îmi ziceau: „Noi nu ne putem duce, te duci tu în locul nostru”."
Departe, copiii lor trăiesc alte vieți, însă de Paște… unii revin. Pentru gustul copilăriei, pentru aroma de cozonac… și adierea de primăvară.
LUDMILA COJOCARU, coordonatoare a grupului de seniori: "-Copiii vă sunt peste hotare?
-Da.
-Revin de Paște?
-O fiică mi-a venit. Ce să facem? Am spus că era mai înainte, în vechime, soțul meu a fost ultimul copil în familie, era o tradiție, un obicei, cum să spun, parcă era o lege, cel mai mic să rămână în ogradă, să aibă grijă de părinți. Dar acum? Era greu și mai înainte, tare era greu. Aud și la televizor, că le este greu, mor de foame, dar cel care nu muncește, nu are. Acel care muncește, mulțumim Domnului."
La Doltu, printre cruci vechi și nume uitate, a supraviețuit doar grija. Cea a oamenilor pentru oameni. Chiar și atunci când... nu mai e nimeni.
