Nu prea înțeleg de ce a fost nevoie să ajungem în anul 2023 ca să fie demis Octavian Armașu. Un tip care a fost inițial pus de Plahotniuc în funcția de ministru al Finanțelor, iar apoi transferat la BNM, pe final de 2018, acolo unde a stat până acum. Lui Armașu, în ședința în cadrul căreia a fost demis, I s-au reproșat extrem de multe, de la plata onorariilor de către BNM a avocaților lui Drăguțanu și a altor foști sau chiar actuali angajați ai instituției, cercetați în dosarul privind jaful din sistemul bancar, și până la sabotarea anchetei în același dosar.

Numai că, avocații cu pricina, sunt plătiți de 5 ani de zile, iar asta se știe foarte bine. Iar ce ține de sabotaj, dacă a fost vorba de așa ceva, mă întreb de ce s-a așteptat până acum? Să fie dus până la capăt sabotajul?

Tot în ședința cu pricina, una dedicată audierii celor responsabili de dosarul „furtul miliardului”, ar fi fost audiați și reprezentanții Procuraturii. Spun „ar fi fost”, pentru că nu știm sigur dacă chiar s-a întâmplat asta. Pentru că audierile procurorilor patriei s-au făcut cu ușile închise, departe de ochii presei. Cică să nu fie prejudiciată ancheta. Ar fi de râs dacă, mai întâi, nu ar fi de plâns. Pentru că e ridicol ca procurorii patriei să se mai ascundă sub „prejudicierea anchetei” după atâția ani de bătut pasul pe loc. Într-un dosar de rezonanță internațională și în care lucruriile sunt absolut evidente. Din punctul meu de vedere, mai criticați decât Armașu, mult mai criticați, ar fi trebuit să fie reprezentanții Procuraturii, în frunte cu interimarul care conduce instituția de mai bine de un an de zile. M-ar fi interesat să văd de ce, în continuare, nimeni din figurile grele implicate în această crimă de proporții, nu stă la pușcărie. De ce niciun leu măcar nu a fost recuperat prin confiscarea averilor acestora? Sau de ce, în continuare, bunuri extrem de valoroase care au aparținut lui Plahotniuc și Șor și care au fost chipurile înstrăinate, nu sunt puse sub sechestru.

Dar iată că, spre deosebire de Armașu, în cazul celui numit în perioada actualei guvernări, am avut parte de o cu totul altă abordare: protecție și audieri cu uși închise.

Mă voi referi și la lucrurile bune. Sau cel puțin dătătoare de speranță. Cum ar fi numirea în funcția de guvernator al BNM a Ancăi Dragu, ultima dată senatoare în Parlamentul României. Dar o persoană cu multă experiență în domeniu, care a fost ministru al Finanțelor la București și a activat ani buni la Banca Națională Română și la FMI. Nu ne rămâne decât să sperăm că doamna Dragu se va ridica la nivelul așteptărilor și să-I urăm succes în activitate.

Pe mine m-a bucurat această numire, însă, mai mult din alt punct de vedere. E un semnal că se poate de adus oameni din afară în cele mai importante funcții în stat. Și, între noi fie vorba, astăzi Moldova are muuult mai mare nevoie de astfel de persoane în funcții cheie din justiție, decât la Banca Națională.

În primul rând, în funcția de procuror general. Acolo unde cei din sistem s-au dovedit a fi niște alegeri falimentare. N-ar fi rău ca și în funcțiile de șefi ai procuraturilor specializate să avem astfel de numiri. La fel de necesară ar fi și aducerea a câtor mai mulți magistrați din România în funcțiile de judecători în cadrul noului tribunal anticorupție, care urmează să apară.

Este deja evident că fără astfel de mutări în justiție, lucrurile nu vor putea fi mișcate. Și, din cauza asta vor fi afectate practic toate domeniile, inclusiv parcursul nostru european. Gheața se pare că a fost spartă. Așteptăm următorii pași!