Post Scriptum cu Alex Cozer: Lecții de demnitate

Puține calități în viața unui om sunt mai importante decât demnitatea. Cel puțin pentru mine, această calitate este una definitorie, fără de care pur și simplu nu ar avea rost să te mai trezești dimineață. Pentru că demnitate înseamnă și moralitate și patriotism. Să-ți trăiești viața în demnitate înseamnă să ți-o trăiești cu rost. Iar națiunile în rândul cărora demnitatea este o calitate ce prevalează, sunt cele care într-un final reușesc să se impună, să se remarce prin civilizație, libertăți, democrație și valori. Dar demnitatea devine și o mare problemă. Pentru dictatori, pentru statele totalitare, pentru corupți și alte tipuri de indivizi lipsiți de moralitate și valori. Pentru că oamenii demni niciodată nu-i vor accepta și se vor ridica împotriva lor, a acestor tipuri de asupritori.

În această săptămână, am avut două exemple de demnitatea impresionante venite din această zonă a lumii. Unde, de multe ori, această calitate definitorie este subjugată, iar de-a lungul istoriei oamenii au fost crescuți și educați de o așa manieră ca demnitatea să le fie o necunoscută.

Mă voi referi în primul rând la militarul ucrainean care a murit eroic, în rafalele gloanțelor criminalilor și barbarilor care i-au invadat țara. Cu o privire impasibilă și demnă, cu capul sus, Oleksandr Mațievskii a rostit „Slava Ukrainî!”. Imediat a fost doborât de gloanțele barbarilor invadatori, care-l înjurau frustrați pe acest brav apărător al țării sale.

De fapt, Ucraina nici nu este țara sa de origine. Potrivit presei din țara vecină, el s-a născut la Chișinău, în anul 1980. Și cea mai mare parte din viață și-a trăit-o între Republica Moldova și Ucraina. S-a stabilit definitiv în Ucraina în 2008. Nu avea experiență militară, dar s-a oferit voluntar într-un batalion din regiunea Cernihiv.

Oleksandr a murit ca un adevărat erou. El nu a căzut în genunchi, nu a cerut îndurare în fața unor barbari lipsiți de orice urmă de umanitate. A ales ca în ultimele sale secunde de viață să aducă un omagiu țării sale, extraordinarei rezistențe în fața criminalilor cotropitori. Și fără să bănuiască vreodată, acest om simplu, care a decis că merită să-și dea viața pentru țara sa, să-și trăiască demn ultimele clipe, a devenit un erou nu doar pentru națiunea ucraineană, ci și pentru întreaga lume civilizată și liberă.

Tot în această săptămână, ceva mai la est, într-o altă țară care luptă pentru libertate, civilizație și democrație, am asistat la alte gesturi care au făcut înconjurul lumii. Georgienii au ieșit din nou în stradă pentru a-și apăra drepturile și viitorul european. Un proiect de lege profund anti-democratic, inspirat de la Moscova, urma să oblige toate entitățile din țară să se înregistreze ca „agenți străini” în cazul în care cel puțin 20% din finanțări proveneau din afara țării. Adică viza în mod clar societatea civilă și organizațiile care luptă împotriva corupției în această țară. Legea era trasă practic la indigo cu ce a stabilit Putin în 2012, în Rusia. Iar de atunci, inclusiv din cauza acestor prevederi, în Rusia a dispărut cu totul presa liberă, opoziția sau societatea civilă.

Însă partidul de guvernământ de la Tbilisi s-a lovit de o rezistență populară extraordinară. Zeci de mii de persoane au ieșit în ultimele zile în stradă pentru a protesta. Protestatarii au fost însă întâmplinați de către poliție cu tunuri de apă și gaze lacrimogene, în consecință având loc ciocniri între cele două grupuri.

Însă demnitatea a impresionat și aici. Au făcut înconjurul lumii imaginile cu o protestatară care ținea drapelul Uniunii Europene în fața tunurilor de apă ale poliției. În scurt timp, în jurul ei s-au adunat alți protestatari, iar apoi numărul lor a crescut la zeci. Toți sprijinind femeia care ținea sus drapelul pentru valorile căreia a decis să lupte cu demnitate. Și sub care nu i-a fost teamă nici de bastoane, nici de gaze lacrimogene și nici de tunurile de apă la temperaturi de iarnă.

Mulțumiri eroului ucrainean! Mulțumiri eroinei georgiene. Gesturile voastre ne inspiră. Ne fac să credem că, într-un final, vom reuși și noi!

Post Scriptum cu Alex Cozer: Criza energetică lovește regiunea

6 august 2026, 21:10

Regiunea noastră trece printr-o criză a energiei electrice fără precedent. Nici...

Post Scriptum cu Alex Cozer: Țara care condamnă femeile

4 august 2026, 20:16

Există o țară în această lume în care femeile nu au dreptul, prin lege, de a...

Post Scriptum cu Alex Cozer: De la confruntare la respect

30 iulie 2026, 21:46

De la „nu ai nicio carte” la „faci o treabă grozavă”, de la „vei pierde totul”...

Post Scriptum cu Alex Cozer: Revoltă contra tarifelor la gaz

28 iulie 2026, 20:14

Câteva sute de oameni, în frunte cu liderii partidelor de opoziție atât parlamentare...

Post Scriptum cu Alex Cozer: Îngrijorări pe Nistru

23 iulie 2026, 21:29

Este sau nu suficientă apă în rîul Nistru? Există pericolul ca municipiul Chișinău...

Post Scriptum cu Alex Cozer: Factura care aprinde spiritele

17 iulie 2026, 17:33

21 de lei pentru un metru cub de gaz. Adică o creștere de aproape 7 lei a actualului...

Post Scriptum cu Alex Cozer: Declarații și consecințe

14 iulie 2026, 20:35

O declarație controversată a ambasadorului Germaniei la Chișinău, Hubert Knirsch,...

Post Scriptum cu Alex Cozer: Plahotniuc e de vină

9 iulie 2026, 20:45

Plahotniuc este de vină! Igor Grosu și Dan Perciun, doi dintre principalii lideri...

Post Scriptum cu Alex Cozer: PAS și lecțiile neînvățate

2 iulie 2026, 21:45

Cei de la guvernare, în frunte cu Maia Sandu și Igor Grosu, au ieșit la începutul...

Opinia ta contează. Comentează!