Post Scriptum cu Alex Cozer: Lecții de demnitate

Puține calități în viața unui om sunt mai importante decât demnitatea. Cel puțin pentru mine, această calitate este una definitorie, fără de care pur și simplu nu ar avea rost să te mai trezești dimineață. Pentru că demnitate înseamnă și moralitate și patriotism. Să-ți trăiești viața în demnitate înseamnă să ți-o trăiești cu rost. Iar națiunile în rândul cărora demnitatea este o calitate ce prevalează, sunt cele care într-un final reușesc să se impună, să se remarce prin civilizație, libertăți, democrație și valori. Dar demnitatea devine și o mare problemă. Pentru dictatori, pentru statele totalitare, pentru corupți și alte tipuri de indivizi lipsiți de moralitate și valori. Pentru că oamenii demni niciodată nu-i vor accepta și se vor ridica împotriva lor, a acestor tipuri de asupritori.

În această săptămână, am avut două exemple de demnitatea impresionante venite din această zonă a lumii. Unde, de multe ori, această calitate definitorie este subjugată, iar de-a lungul istoriei oamenii au fost crescuți și educați de o așa manieră ca demnitatea să le fie o necunoscută.

Mă voi referi în primul rând la militarul ucrainean care a murit eroic, în rafalele gloanțelor criminalilor și barbarilor care i-au invadat țara. Cu o privire impasibilă și demnă, cu capul sus, Oleksandr Mațievskii a rostit „Slava Ukrainî!”. Imediat a fost doborât de gloanțele barbarilor invadatori, care-l înjurau frustrați pe acest brav apărător al țării sale.

De fapt, Ucraina nici nu este țara sa de origine. Potrivit presei din țara vecină, el s-a născut la Chișinău, în anul 1980. Și cea mai mare parte din viață și-a trăit-o între Republica Moldova și Ucraina. S-a stabilit definitiv în Ucraina în 2008. Nu avea experiență militară, dar s-a oferit voluntar într-un batalion din regiunea Cernihiv.

Oleksandr a murit ca un adevărat erou. El nu a căzut în genunchi, nu a cerut îndurare în fața unor barbari lipsiți de orice urmă de umanitate. A ales ca în ultimele sale secunde de viață să aducă un omagiu țării sale, extraordinarei rezistențe în fața criminalilor cotropitori. Și fără să bănuiască vreodată, acest om simplu, care a decis că merită să-și dea viața pentru țara sa, să-și trăiască demn ultimele clipe, a devenit un erou nu doar pentru națiunea ucraineană, ci și pentru întreaga lume civilizată și liberă.

Tot în această săptămână, ceva mai la est, într-o altă țară care luptă pentru libertate, civilizație și democrație, am asistat la alte gesturi care au făcut înconjurul lumii. Georgienii au ieșit din nou în stradă pentru a-și apăra drepturile și viitorul european. Un proiect de lege profund anti-democratic, inspirat de la Moscova, urma să oblige toate entitățile din țară să se înregistreze ca „agenți străini” în cazul în care cel puțin 20% din finanțări proveneau din afara țării. Adică viza în mod clar societatea civilă și organizațiile care luptă împotriva corupției în această țară. Legea era trasă practic la indigo cu ce a stabilit Putin în 2012, în Rusia. Iar de atunci, inclusiv din cauza acestor prevederi, în Rusia a dispărut cu totul presa liberă, opoziția sau societatea civilă.

Însă partidul de guvernământ de la Tbilisi s-a lovit de o rezistență populară extraordinară. Zeci de mii de persoane au ieșit în ultimele zile în stradă pentru a protesta. Protestatarii au fost însă întâmplinați de către poliție cu tunuri de apă și gaze lacrimogene, în consecință având loc ciocniri între cele două grupuri.

Însă demnitatea a impresionat și aici. Au făcut înconjurul lumii imaginile cu o protestatară care ținea drapelul Uniunii Europene în fața tunurilor de apă ale poliției. În scurt timp, în jurul ei s-au adunat alți protestatari, iar apoi numărul lor a crescut la zeci. Toți sprijinind femeia care ținea sus drapelul pentru valorile căreia a decis să lupte cu demnitate. Și sub care nu i-a fost teamă nici de bastoane, nici de gaze lacrimogene și nici de tunurile de apă la temperaturi de iarnă.

Mulțumiri eroului ucrainean! Mulțumiri eroinei georgiene. Gesturile voastre ne inspiră. Ne fac să credem că, într-un final, vom reuși și noi!

Post Scriptum cu Alex Cozer: Vieți frânte pe trecerea de pietoni

12 noiembrie 2026, 22:04

Într-o seară de noiembrie, doi tineri care aveau toată viața în față traversau...

Post Scriptum cu Alex Cozer: În așteptarea gazului ieftin

10 noiembrie 2026, 21:03

De vreo 3 săptămâni sunt în așteptarea gazului ieftin. Gaz pe care a promis...

Post Scriptum cu Alex Cozer: Krasnoselski, decorat la Moscova

5 noiembrie 2026, 20:47

Liderul separatiștilor de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, primește de la Putin...

Post Scriptum cu Alex Cozer: Condamnată pentru o fotografie

3 noiembrie 2026, 21:13

Pentru o poză făcută în Rusia, o femeie în vârstă de 65 de ani, cetățeancă a...

Post Scriptum cu Alex Cozer: Un nou Mall la Chișinău

29 octombrie 2026, 23:04

La Chișinău va apărea un nou mall. Potrivit premierului Vasile Tofan, va fi...

Post Scriptum cu Alex Cozer: Sabotaje Rusești în Europa

4 noiembrie 2026, 21:11

14 septembrie. Un incendiu izbucnește pe platforma industrială Carfil, unde...

Post Scriptum cu Alex Cozer: Când agresorul e legitimat

22 octombrie 2026, 23:37

„Domnule Hitler, sunteți un om cu spirit umanitar!”. Cam cum ar fi sunat o asemenea...

Post Scriptum cu Alex Cozer: Isterie în spațiul public

20 octombrie 2026, 21:58

Drone, drone, drone, drone… O adevărată isterie a fost creată în ultima perioadă...

Post Scriptum cu Alex Cozer: Vizită la Moscova în plin val de atacuri

15 octombrie 2026, 21:29

Pe teritoriul unei țări, neutră în Constituție și neimplicată în vreun război,...

Opinia ta contează. Comentează!