Ținta principală a atacului ar fi fost Ministerul de Externe, de pe serverele căruia au fost sustrase documente, convorbiri și informații ce vizau planurile Chișinăului pentru summit. În spatele atacului au stat serviciile secrete rusești, iar totul s-a realizat datorită vastei rețele de spionaj pe care rușii o au la Chișinău în jurul ambasadei de aici. Totul s-ar fi întâmplat datorită tehnicii de interceptare cu care este burdușit sediul ambasadei ruse, aflat chiar în inima capitalei.

Dezvăluirile au fost făcute de către colegii mei de la Jurnal TV, care au desfășurat o investigație în paralel cu The Insider și au fost confirmate de către autorități.

Lucrurile sunt extrem de grave, pentru că în preajma unui summit la care au participat toți liderii Europei a avut loc o astfel de breșă de securitate. În urma căreia, inclusiv schimburile de informații făcute de cei mai importanți demnitari din Republica Moldova au ajuns în mâinile celor care astăzi duc un război nu doar împotriva Ucrainei, ci și a civilizației și lumii libere per ansamblu.

Cei care au orchestrat atacul sunt angajați ai Serviciului de Informații Externe ai Federației Ruse. Unii dintre ei, specializați în furtul de informații și atacuri cibernetice, au fost trimiși de la Moscova special pentru această misiune, iar alții sunt stabiliți de ani de zile în sediul ambasadei de la noi și beneficiază de privilegiatul statut de diplomat.

O reacție de la Ministerul nostru de Externe am văzut abia ieri, când a fost convocat, a nu știu câta oară, ambasadorul rus Vasnețov. Iar ulterior, prin vocea ministrului Nicu Popescu, a anunțat că, în sfârșit, va activa și Republica Moldova clauza convenției de la Viena privind paritatea diplomatică și că va cere reducerea semnificativă a personalului ambasadei ruse la Chișinău.

Un lucru pe care noi, inclusiv în acest studio, îl cerem de mai bine de jumătate de an de zile. După ce multe țări occidentale au recurs la el. La Chișinău, în schimb, a fost nevoie de un atac cibernetic fără precedent, ca rușii să ajungă până și în emailurile președintei și prim-ministrului, pentru a se face ceva.

Și nu imediat, pentru că, vă reamintesc, atacul a avut loc în luna mai. Iar noi, degrabă intrăm în august. Sunt aproape sigur că dacă nu apărea investigația colegilor mei, atunci ai noștri mai tărăgănau cu analiza cel puțin până în toamnă.

Totuși, faptul că o parte din spionii ruși de la Chișinău, aciuați în ambasada rusă, vor fi trimiși acasă, nu va schimba prea mult esența problemei. Tehnica de interceptare și zecile de antene rămân pe ambasada rusă. Și nu cred că e dificil deloc ca „specialiștii” care vor fi trimiși la Moscova în urma solicitării Ministerului de Externe să fie înlocuiți cu alții, inclusiv localnici, că de trădători și sabotori locali chiar nu ducem lipsă nici aici.

În plus, nu pot să nu mă întreb ce au făcut autoritățile patriei în aceste mai bine de două luni de zile de la desfășurarea atacului? Și care sunt măsurile care vor fi aplicate pentru a face imposibile astfel de intruziuni pe viitor? Pentru că, nu este nici pe departe primul incident de acest fel și mă tem că nici ultimul. Și în astfel de condiții, cu atâta tehnică performantă amplasată chiar în centrul capitalei, nu poate fi nimeni sigur, indiferent de statutul sau funcția pe care o are, că într-o zi toată corespondența sa, documente confidențiale, vor ajunge pe mesele unor spioni ai Kremlinului.

Până la urmă, sper că va fi și aceasta o lecție din care autoritățile noastre vor avea ceva de învățat. În primul rând, că deciziile importante, trebuiesc luate la timp și nu tergiversate la nesfârșit. Și că n-ar fi rău să avem totuși mai mult curaj și demnitate în raport cu rușii, cei care au depășit demult orice limite imaginabile.