Ultimul, prin complicitatea unor funcționari din Primărie și a justiției moldave, a fost foarte aproape, în 2021, de a demola edificiul și de a construi acolo câteva blocuri de locuit și un mall. Asta chiar dacă acest activ era în litigiu și trebuia să revină în proprietatea statului. Însă atunci, Andronachi obținuse de la Primărie plan urbanistic de detaliu, autorizație de demolare și chiar, Atenție!, drept de încorporare a terenului adiacent. Terenul din față, unde sunt amplasate acele ruine de havuzuri, pe care se laudă astăzi că l-a recuperat Ceban, dar pe care îl cedase tot el. Așadar, în 2021, Primăria emite o serie de acte prin care se permite demolarea edificiului și încorporarea unui teren de aproape un hectar și jumătate în proprietatea hoților de la Național, ca peste 3 ani să se laude că ar fi obținut același teren înapoi. De altfel, lovitura finală în privința Naționalului nu a fost dată de către hoți doar datorită intervențiilor unor activiști și a presei și nicidecum a Primăriei Chișinău. Ba chiar în pofida acțiunilor funcționarilor Primăriei, iar acest lucru trebuie să fie bine înțeles de toată lumea.

Așa cum trebuie să înțelegem că Ivan Ceban trișează constant pe toată perioada mandatului său de primar și în special acum, în timpul campaniei electorale. Când, se laudă, spre exemplu, că și-ar fi îndeplinit 90% din promisiunile electorale. Pe când, de fapt, proporția e mai degrabă inversă. Și în special când e vorba de promisiunile de impact, cu adevărat importante, care necesită resurse importante. Cum ar fi acele parcări de la fiecare intrare în capitală, pe care Ceban le promitea în programul său electoral din 2019. Sau parcările multietajate din fiecare sector din capitală. Să mai amintesc și de centura capitalei sau de prelungirea străzii Albișoara pe Mesager? Niciuna dintre ele îndeplinite măcar în proporție de 1%. Ba din contra, în schimb alegându-ne cu ambuteiaje infernale practic pe toate arterele capitalei, în anumite perioade din zi fiind practic imposibil să mai circuli cu mașina prin acest oraș.

Sunt probleme pe care Ceban evită constant să le abordeze. Nici măcar în așa-zisele conferințe de presă pe care le organizează și pe care nici măcar nu le anunță din timp, pentru ca jurnaliștii să poată ajunge la ele și să-i adreseze întrebări relevente.

Pentru că, pe lângă cele enunțate mai sus, probabil alegătorilor din Chișinău le-ar fi interesant să afle dacă Ceban regretă sau nu că, de prin 2010 și până în 2019, a fost unul dintre principalii detractori ai integrării europene. Doar cât a făcut participarea sa la organizarea referendumului ilegal antieuropean din Găgăuzia, din 2014. Sau anii de zile în care Ceban insista că singura cale corectă de dezvoltare e Republicii Moldova e doar „tamojenîi soiuz”, așa cum se exprima el pe atunci.

Sunt lucruri pe care Ceban speră să le uităm. Doar că noi, presa, suntem obligați să vi le reamintim. Fie că e vorba de scheme ilegale cu proprietăți de milioane sau de cameleonism politic. Iar voi să vă faceți propriile concluzii.