Valeriu și Natalia Bodrug sunt oameni muncitori, o știe toată lumea-n sat. Bărbatul muncește în Chișinău pentru a câștiga ceva bani. Pentru visul lor, o căsuță cât de mică, nu pot pune deoparte nici măcar un bănuț. Le ajunge doar să cumpere de-ale gurii și cam atât. Uneori, însă, nu au bani nici pentru mâncare. Cel mai mare copil este Eugen, care are 12 ani. Urmează Valeria, de 7 ani, Gheorghina, de 5, Ionuț, de 3 ani, și David, de numai 7 luni.

Nu își doresc decât un acoperiș deasupra capului. Din casa în care stau acum trebuie să plece în cel mult două săptămâni și nu știu unde să meargă.

La cei 12 ani pe care îi are, Eugen nu visează la telefon, bicicletă sau haine noi. Împărtășește visul comun al familiei, să aibă o casă, „un cuibușor al lor”.

E ora prânzului. În jurul mesei stau grămăjoară toți copiii. Iar Gheorghina și-ar fi dorit să mănânce astăzi...

Pentru a mai face un ban, Natalia îi ajută pe unii consăteni prin gospodărie, iar seara cumpără de-ale gurii.